De curand am cumparat o pereche de bete Husky, pe care le-am si folosit la un traseu destul de greoi, in principal din cauza vremii. Si pot zice ca daca sunt utilizate corect ajuta mult. Cel putin la urcare. Nu mi-au mai obosit asa de mult picioarele. Ci putin picioarele si putin mainile :).
Un ghid bun de folosire e aici si aici( acesta are si poze). Ideea este ca atunci cand avansezi impingi si in maini, ceea ce preia o anumita sarcina de pe picioare. Teoretic, ar trebui sa inaintez si mai repede, dar probabil ca fiind la inceput mie mi s-a parut ca am mers mai incet, pentru a-mi sincroniza miscarea de maini si impingere cu cea de la picioare. De asemenea, pe portiunile foarte inclinate, pur si simplu se infing ambele bete in fata si se folosesc pe post de sprijin.
Dar de asemenea au si neajunsuri. In primul rand mi s-au parut fragile. Cu toate acele imbinari, sunt mai sensibile decat niste bete de schi. Ca sa nu mai zic ca din prima seara am blocat unul dintre ele in pozitia deschis, adica nu se mai putea fixa. A trebuit sa le desfac pe ambele ca sa vad cum functioneaza mecanismul la celalalt ca sa-l pot repara. L-am reparat in final dar mai apoi pentru a nu repeta povestea, in timpul turei nu le mai strangeam asa de tare si in momentul unei presiuni mai mari se telescopau. Cam odata la ora trebuia sa le verific si sa le mai strang. Posibil ca cele mai scumpe sa fie mai rezistente.
Apoi pe portiunile cele mai dificile tot mainile sunt de baza, astfel ca trebuie telescopate, asigurate de rucsac si apoi la finalul portiunii ajustate din nou. Si la inceput, pana ma obisnuiesc cu ele dureaza cateva minute.
Dar per ansamblu, sunt ideale pentru turele lungi, care nu sunt cu multe portiuni de stanca. Sunt sigur ca odata ce imi voi mai imbunatati tehnica se vor dovedi si mai utile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu