luni, 13 iulie 2009

Limita dintre nori




Deja nu mai imi pasa de hainele ude si reci care se lipeau de piele sau de oboseala din picioare. Punctul alb luminos proiectat de frontala mea incepea sa aiba diferite culori si uneori chiar sa dispara. Mergeam de mult timp, probabil 18 ore, trecusera 12 ore de cand mancasem cateva fructe uscate si mi-am dat seama ca ajunsesem la acel punct de care orice sportiv se teme. In muschi nu mai exista nici o picatura de energie iar corpul iti striga din orice fibra sa te opresti. Nu ma puteam opri, nimeni nu putea face acest lucru: si-ar fi pus nu numai viata sa in pericol dar si a intregului grup. Posibilitatea de a te prabusi era un lux nepermis. Stiam ca din acest punct incolo, organismul isi va folosi orice rezerva de energie, conservata tocmai pentru aceasta situatie: acea de a supravietui cu orice cost. Eram inconjurat de o bezna aproape materiala, asa ca nu-mi ramasese decat sa ma concentrez pe alte lucruri, ca de exemplu inceputul expeditiei care parea dintr-o viata anterioara.

Vineri, cred ca era ora 20. Stateam intins intr-un cort, ridicat intr-o padurice de langa Sambata de Sus, incercand sa adorm. La miezul noptii urma sa plecam spre cucerirea celui mai inalt varf din Romania astfel incat fiecare minut de somn conta. (Cineva remarcase cum acest club, si poate muntele in general, schimba sensul termenilor: noaptea inseamna doar cateva ore de somn, si acelea in timpul zilei). Insa nu aveam dispozitia necesara pentru a adormi. De fiecare data cand stau in cort am impresia ca sunt una cu pamantul: fiecare pas a celor din jur, fiecare miscare, fiecare adiere o aud; uneori am impresia ca aud si frunzele cazand pe pamant. Incepe sa ploua.

Ora 24. Ma trezesc cu 2 minute inainte de alarma de la mobil. Nu mai ploua iar pe peretii cortului se proiectau tot felul de umbre de la frontalele colegilor care se trezisera mai devreme. Unii incepusera deja sa manance, o ciorba incalzita pe primus, batoane proteice sau fructe. Imi mananc si eu pachetul, ne desfacem corturile si sacii de dormit si le inghesuim alaturi de hainele de rezerva in rucsacii mari pe care ii vom lasa la o casa din apropiere. Eram 20 de lumini intr-o padure, care se miscau de colo colo pana cand, intr-un final ne-am incolonat intr-un monom organizat.

Dupa 2 ore jumate ne oprim la o cabana pentru pauza de alimentare. Fusese un traseu relativ usor sub un cer cu luna plina. Catre ora 4 incepe sa se lumineze si observam conturul primelor creste. Ascutite, dezgolite, mai mult cu pietris si bolovani decat cu vegetatie, erau in drumul nostru ca un avertisement, sa ne spuna ca dincolo de ele nu ne asteapta nimic prietenos.

Urcam prima creasta iar de pe coama ei avem vedere pe sute de kilometri. Mi se parea ca se observa si curbura Pamantului. Soarele (ce putin s-a aratat in ziua aceea!) ne incuraja ca vom avea vreme prielnica. Din varful acestei creste vedem punctul de finish: un munte patratos si masiv care ocupa tot orizontul. Intre el si noi mai erau 3 varfuri de trecut.

Pornim la pas spre primul varf, ne intalnim cu oameni de diferite natii iar o ploicica scurta ne face sa ne echipam cu pelerinele de ploaie. Fiecare varf este mai greu decat celalalt, mai abrupt, mai decis sa ne faca sa ne intoarcem inapoi. Insa la sfarsit fiecare ne rasplateste cu peisaje diferite de tot ce vazusem pana atunci, rupte de realitatea.

Inainte de ultima urcare, varful Moldoveanu se invaluie intr-un nor, de parca vroia ca orice pret sa se ascunda de noi. Plecam spre el pe o poteca ingusta formata numai de bolovani. Nu mai este drumetie, este escalada 100%, ne folosim de maini si genuchi pentru a putea inainta. Sus nu ne astepta decat ceata si nori.

Mai aveam probabil 200 de metri, pe o vizibilitate de 10 metri maxim, uneori si doar 2-3, pe o poteca ingusta de o palma. De o parte de si de alta se deschideau goluri care se pierdeau in ceata. Pe o portiune de cativa metri a trebuit sa escaladam un perete vertical, sprijiniti doar pe jumate din talpa bocancului pe piatra uda, cu rucascul atarnand desupra un gol imens: nu era momentul potrivit sa ai rau de inaltime.

O cruce de metal de care era legat drapelul Romanie si o placuta cu denumirea varfului si altitudinea de 2544 de metri. Acesta fusese obiectivul nostru si il atinsesem. Eram in fata unui altar de care oamenii ajunsi inaintea noastra isi agatasera fie drapelul tarii de origine, fie un lucru personal care probabil l-au inchinat cuiva. Cineva din grup lipeste o poza cu Michael Jackson. Ne pozam, ne imbrasisam, ne felicitam pentru reusita noastra dar din pacate vremea ne grabeste sa parasim varful. Pentru urmatoarele 12 ore nu aveam sa ne mai oprim.

Alegem un alt traseu. Un traseu care parea sa se duca intr-un gol nesfarsit. Cararea se strecura printre niste stanci abrupte si ne era imposibil sa ne dam seama cand si unde se termina. Dupa cateva ore ne saturasem:mergeam prin acest peisaj selenar, doar pietris si pietre: mari si mici, rotunde si ascutite, semn ca inca eram la o altitudine mare. Ca si cand cineva a vrut sa ne arate ca se poate si mai rau incepe sa ploua, aproape torential si rece. In prima ora pelerinele fac fata insa apoi parti componenet din echipament incep sa cedeze apei: la mine au fost intai pantalonii care erau imbibati cu apa, apoi pelerina. Din fericire polarul, care se udase si el complet imi pastra temperatura coprpului in partea superioara constanta(macar nu trebuia sa-mi fac inca griji cu riscul unei pneumonii)

Intram in sfarsit intr-o zona impadurita, ploua la fel de tare iar vegetatia uda devine o adevarata pista de patinaj. Acum aproape nimeni nu mai vorbeste. Mergem incolonati, resemnati si probabil hipnotizati de lumina frontalelor noastre. Nimeni nu isi putea da seama cat mai avem de mers in aceste conditii. Intr-un punct, un mic paraias s-a umflat si trebuie sa traversam apa care pe alocuri avea si jumate de metru adancime. La primul pas o apa rece imi amorteste instant picioarele insa ma stradui sa nu ma las dus de ea asa ca continui. Bocancii care pana acum tinusera apa afara, nu o lasau sa iasa astfel incat de acum incolo aveam sa merg avand aproape jumate de litru in ei.

Ce a urmat.. a fost ireal. Mergeam, cadeam,ne loveam sau ne taiam dar ne ridicam. Trecem prin ape, peste poduri, prin vegetatie inalta cat noi. Nimic nu ne mai oprea. Pur si simplu nu mai faceam altceva decat sa mergeam. Nu ne mai era foame sau sete, picioarele aveau propriul lor creier si inaintau singure. Daca cineva parea sa cedeze, cel de alaturi il incuraja cum stie mai stie mai bine. Au fost si perioade de tensiune, cand eram revoltati dar realizam repede ca nu aveam importiva cui. Chiar daca am fost noi cei care am luat decizii eronate privind traseul, nervii nu ar fi rezolvat nimic.

Duminica dimineata am ajuns de unde plecasem. Mersesem peste 24 de ore si estimasem ca am parcurs poate 50 de km. Ne-am schimbat cu hainele de rezerva si ne-am suit tacuti in autocar. Nu realizam inca prin ce am trecut dar stiam ca a fost ceva incredibil. Si si mai bine a fost ca ne-am intors cu totii.

Ce concluzie pot sa trag? S-a meritat?

Daca as spune cuiva ca am mers 50de km pe teren montan in 30 de ore, o buna parte dintre ei pe furtuna , fie nu m-ar crede fie ar zice ca sunt nebun. Ce motiv bun ar fi sa-ti supui corpul la asemenea epuizare?

La intalnirea de miercuri vom analiza fiecare etapa a aventurii, vom vedea unde am gresit si ce trebuie sa invatam din toate acestea. Cu siguranta fiecare si-a descoperit o noua limita a sa: atat fizica cat si psihica.
Insa pot spune ca s-a meritat. Da, am ales traseul cel mai lung si greu, in locul altuia care ar fi fost doar jumate din acesta. Insa asa am invatat ca nu conteaza doar sa ajungi pe varf, ci calea pe care o alegi pana acolo este mult mai importanta...si frumoasa :)

"Cand rauri de sudoare iti vor siroi pe fata
Sa ai credinta in munte si incredere in viata"
Imnul Pietrei Craiului

marți, 2 iunie 2009

Ovidiu Scridon - Privelisti



Ce-a rămas în urma ei?
Parfumul ostenit de vreme;
Stropi de lumini, foste scîntei
Timpul ce-i dus ar vrea să-l cheme.

Gîndu-mi ascuns chipul îi poartă
Scrumul de azi ce-a fost iubire,
Clipa de ieri, chiar dacă-i moartă,
E încă vie-n amintire.

Urme de paşi ce-aveau pereche
Se-ascund în cercuri despletite-n dungi,
Îmbrăţişarea-mi pare tot mai veche,
Iar nopţile-mi par tot mai lungi.

Şi toate rugăminţile-n convoi
Nu se-nţeleg prea clar s-o ceară;
N-o va aduce înapoi
Nici zgomotul meu din chitară.

Vis îndrăzneţ pierdut în umbră,
Lacrimi ce zac în ochii mei,
Privelişti prin perdeaua sumbră
E ce-a rămas în urma eï.

marți, 12 mai 2009

Acvila - Tu nu stii



Poate-ai vrea sa-ti amintesti,
Poate-ai vrea sa intelegi,
Cate vise ai pierdut. . .
Mult prea mult.
Cate nopti ai stat si-ai strans,
Lumi care-au cazut pe rand
Si care nu vor mai fi


R: Tu nu stii, cate cuvinte
Ea inca le simte, nu stii.
Cat a plans, cat a strans
Si cat fara de rost, a fost.


Poate lumea te-a schimbat,
Poate ca ai cautat
Multe lucruri sa-ntelegi,
Dar nu vezi, toate cate le-ai avut
Ca in noapte au cazut
Si ele nu vor mai fi. . .


R: Tu nu stii, cate cuvinte
Ea inca le simte,nu stii.
Cat a plans, cat a strans
Si cat fara de rost, a fost.


Poate ca in lumea ta
Nu mai ai loc pentru ea.
Nori de vis ai rasturnat
Si-ai plecat. . .
Drumul care l-ai ales,
Nici tu nu l-ai inteles,
Iar cat ai putut rani,


R: N-ai sa stii, cate cuvinte
Ea inca le simte, nu stii.
Cat a plans, cat a strans
Sï cat fara de rost,a fost.

duminică, 3 mai 2009

Biserica Schimbarea la Fata

Str. Cutitul de Argint nr 1 <-- click pentru harta. Ascunsa in spatele intersectiei permanent aglomerate de la City Mall, strada Cutitul de Argint este deosebit de linistita. Am intalnit o singura masina cat am parcurs-o de la un capat la altul. Un prim obieciv ar fi fost Observatorul Astronomic Bosianu dar din pacate acesta nu este deschis publicului, decat daca acest public este reprezentat de un grup de 10-15 persoane. In acest caz se suna la 0213356892 si se organizeaza o vizita condusa de un ghid autorizat din adrul institutiei. La vre-o 500 de metri de acesta am gasit intrarea care biserica si cimitirul Schimbarea la Fata. Cu permisiuea unei pisici negre care pazea poarta metalica am pasit pe o alee strajuita la celalalt capat de doi castani mari. Eram singurul in acel loc, desi cateva rufe puse la uscat in spatele unei cladiri imi spuneau ca e posibil ca cineva sa ma supravegheze. Photobucket

Conform placii de deasupra intrarii, Biserica a fost ridicata in 1906 de catre regele Carol I, iar intre 1992 si 1995 a fost spusa unor reparatii capitale. Arhitectul a fost Nicolae Ghica, Budesti iar pictorul Costin Petrescu.

Curtea Bisericii este relativ mica, un mic rond in fata intrarii in lacas cu 4-5 bancute. De jur imprejur este cimitirul .



PhotobucketPhotobucketPhotobucket









Per ansamblu da impresia unui loc bine ingrijit. De asemenea, distanta fata de marile artere de circulatie, face din acest loc o adevarata oaza de liniste.

Photobucket Photobucket

Inceputul

Pot spune ca in sfarsit a venit primavara. In ciuda unor mici averse, am zis ca e pacat sa stau printr-un pub sau vre-o sala de cinema. Dotat cu o bicla, inarmat cu un aparat foto, o harta a bucurestiului, cateva vederi din satelit de pe Google Earth pentru o orientare si ai buna si nu in ultimul rand, o lista de locuri de vizitat am pornit in turul Bucurestiului.

marți, 28 aprilie 2009

Emeric Imre - Nebun de alb



Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine

Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale

Refren x 2:
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie

Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii

Jur imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind spre zari uscate

Refren x 2

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii

I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chïp slavon sď nume de regďna

Refren x 2

duminică, 26 aprilie 2009

miercuri, 15 aprilie 2009

Intunecarea globala - subtitrarea romana

Intunecarea globala este rezultatul reducerii graduale a cantitatii de lumina care ajunge la suprafata Pamantului, observata de-a lungul catorva decade, de cand au inceput masuratorile sistematice in anii ’50.

Intunecarea globala creeaza un efect de racire asupra Pamantului care ar fi putut masca partial efectul de sera si al incalzirii globale. Acest lucru il face deosebit de periculos.
Mai multe despre intunecarea globala pe Wikipedia:http://en.wikipedia.org/wiki/Global_dimming

T-Mobile Dance

Reclama la reteaua de telefonie mobila. Merita urmarit pana la sfarsit

marți, 14 aprilie 2009

Funny video on CERN

O prezentare amuzanta a activitatii de la CERN, fara gauri negre, fara sfarsitul lumii

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Noua Biologie - Cand mintea si materia se intalnesc - subtitrarea in limba romana

Dr. Bruce Lipton prezinta in aceasta conferinta teoria sa conform careia nu suntem conditionati de gene, ci de mintea noastra, prin credintele pe care le avem despre fiecare aspect al vietii.

Partea I


Partea II

luni, 6 aprilie 2009

luni, 30 martie 2009

Trooper - Amintiri



stau singur cate-odata
ma ascund sa fiu cu tine
privesc o poza veche
tresare o amintire
durerea e prea mare
anii mult prea multi
lacrimi curg din cer
tu uiti

in orice chip esti tu
privesc si apoi renunt
alerg singur in noapte
sa fiu cu tine iar
si luna ma priveste
ascunsa printre munti
din nou visez la tine
tu uiti

[x4]
amintire, amintiri
strang in suflet doar priviri

si te strangeam in brate
stiam ca s-a sfarist
mi-ai spus si tu in lacrimi
ca in suflet te-am ranit
o data in viata poate
vei vrea sa mai saruti
acelasi om pe care
de mult incerci sa-l uiti

[x3]
amintire, amintiri
strang in suflet doar priviri

[x5]
si asa v-om fi
pana v-om muri
prieteni buni pe vïata

duminică, 29 martie 2009

duminică, 15 martie 2009

Aplicatia 5 -Retezat

Cabana Pietrele Muntii Retezat 26.02-01.03. 2009
Cu oprire la Tg Jiu la ansamblu Brancusi, Hunedoara castelul Corvinenilor, si la intoarcere Sibiu

luni, 9 februarie 2009

Manualul angajatului

Manualul Angajatului
Cu intrare în vigoare imediata

CUM NE IMBRACAM
Este recomnadat sa veniti imbracati la serviciu conform salariului primit.
Daca purtati pantofi Prada de $350 sau o geanta Gucci de $600 vom presupune ca o duceti bine din punct de vedere financiar, deci nu aveti nevoie de o marire de salariu.

Daca va imbracati saracacios, va trebui sa invatati sa va administrati banii mai bine pentru a va cumpara haine mai frumoase, prin urmare nu aveti nevoie de o marire de salariu.

Daca va imbracati potrivit, sunteti exact acolo unde trebuie si in consecinta nu aveti nevoie de o marire de salariu.

CONCEDIUL MEDICAL
Din acest moment nu mai acceptam adeverinta medicala a unui doctor prin care se adevereste ca sunteti bolnav. Daca puteti merge la doctor, inseamna ca puteti veni si la serviciu.

OPERATII CHIRURGICALE
Operatiile chirurgicale sunt interzise. Atata vreme cat sunteti angajat la noi, veti avea nevoie de toate organele. Nu veti elimina nimic. Noi v-am angajat intact. În cazul în care eliminati un organ, vom considera acest lucru indisciplina la locul de munca si-l vom sanctiona ca atare.

Z ILE ÎN FOLOS PERSONAL
Fiecare angajat va primi 104 zile personale pe an. Ele se numesc sambata si duminica.

ZILE DE CONCEDIU
Toti angajatii vor primi concediul în aceeasi perioada a anului. Zilele de vacanta sunt dupa cum urmeaza: 1 ianuarie si 25 decembrie.

ZILE LIBERE PENTRU INMORMANTARI
Aceasta nu e o scuza sa lipsiti de la serviciu. Oricum nu mai puteti face nimic pentru prietenii, rudele sau colegii morti. În cazurile rare în care un angajat va fi nevoit sa participe la inmormantari, acestea se vor programa seara tarziu. Suntem bucurosi sa va permitem sa lucrati în pauza de pranz pentru a putea pleca mai devreme, cu conditia sa va terminati insarcinarile pe ziua respectiva.

ABSENTA CAUZATA DE PROPRIUL DECES
Acest incident poate fi acceptat ca scuza. În orice caz, este necesar un preaviz de 2 saptamani precum si pregatirea unui inlocuitor care sa va preia atributiile.

FOLOSIREA TOALETELOR
Mult prea mult timp se petrece la toaleta. În viitor se va merge la toaleta în ordine alfabetica. Spre exemplu angajatii al caror nume incepe cu "A" se vor duce de la 8:00 la 8:20, cei cu "B" de la 8:20 la 8:40, si asa mai
departe. Daca nu va puteti depalsa în timpul alocat, veti fi nevoiti sa asteptati pana adoua zi cand sunteti programati. În situatii de maxima urgenta, angajatii pot face shimb de locuri intre ei. Superviserii ambilor
angajati implicati în schimb trebuie sa aprobe aceasta schimbare în scris.

În plus, acum exista o restrictie de 3 minute de stationare în toalete. La sfarsitul celor 3 minute se va declansa o alarma, hartia igienica se va retrage automat, usa de la toaleta se va deschide si contravenientul va fi fotografiat. La a doua abatere, fotografia va fi publicata în ziarul intern al companiei la rubrica "Acte de indisciplina"..

PAUZA DE MASA
Persoanele slabe vor primi 30 de minute pauza de masa, deoarece trebuie sa manace mai mult pentru a arata sanatoase. Persoanele cu greutate normala vor primi 15 minute pauza de masa, pentru a-si pastra silueta. Persoanele grase vor primi 5 minute pauza de masa deoarece este suficient pentru a lua o pastila de slabit.

Va multumim pentru loialitatea aratata fata de companie. Suntem aici pentru a asigura o experienta pozitiva angajatilor. Orice intrebari, comentarii, nelamuriri, plangeri, reclamatii, frustrari, iritari, suparari, insinuari, acuzatii, vor fi adresate în alta parte (eventual la Amnesty International).

Va dorim o saptamana placuta.
Conducerea

luni, 19 ianuarie 2009

Balul mascat al scolii de munte Pathos

Versiunea video:



Versiunea "text":to be done