Bete trekking Husky

De vre-o doi ani de zile imi doream sa-mi cumpar niste bete de trekking. Recunosc ca nu stiam exact cat de mult ma vor ajuta, dar mi se parea ca dau un aer asa, de profesionist :D. Plus ca le consideram mai mult niste accesorii si aveam alte chestii mai imporatent de cumparat.

De curand am cumparat o pereche de bete Husky, pe care le-am si folosit la un traseu destul de greoi, in principal din cauza vremii. Si pot zice ca daca sunt utilizate corect ajuta mult. Cel putin la urcare. Nu mi-au mai obosit asa de mult picioarele. Ci putin picioarele si putin mainile :).

Un ghid bun de folosire e aici si aici( acesta are si poze). Ideea este ca atunci cand avansezi impingi si in maini, ceea ce preia o anumita sarcina de pe picioare. Teoretic, ar trebui sa inaintez si mai repede, dar probabil ca fiind la inceput mie mi s-a parut ca am mers mai incet, pentru a-mi sincroniza miscarea de maini si impingere cu cea de la picioare. De asemenea, pe portiunile foarte inclinate, pur si simplu se infing ambele bete in fata si se folosesc pe post de sprijin.

Dar de asemenea au si neajunsuri. In primul rand mi s-au parut fragile. Cu toate acele imbinari, sunt mai sensibile decat niste bete de schi. Ca sa nu mai zic ca din prima seara am blocat unul dintre ele in pozitia deschis, adica nu se mai putea fixa. A trebuit sa le desfac pe ambele ca sa vad cum functioneaza mecanismul la celalalt ca sa-l pot repara. L-am reparat in final dar mai apoi pentru a nu repeta povestea, in timpul turei nu le mai strangeam asa de tare si in momentul unei presiuni mai mari se telescopau. Cam odata la ora trebuia sa le verific si sa le mai strang. Posibil ca cele mai scumpe sa fie mai rezistente.

Apoi pe portiunile cele mai dificile tot mainile sunt de baza, astfel ca trebuie telescopate, asigurate de rucsac si apoi la finalul portiunii ajustate din nou. Si la inceput, pana ma obisnuiesc cu ele dureaza cateva minute.

Dar per ansamblu, sunt ideale pentru turele lungi, care nu sunt cu multe portiuni de stanca. Sunt sigur ca odata ce imi voi mai imbunatati tehnica se vor dovedi si mai utile.

Ciorapi Mund Explorer

In ultimele 2 ture am purtat o pereche de ciorapi Mund Explorer. Desi am si 2 perechi de sosete de lana, utilizate in ultimii 2 ani am vrut sa incerc si acest tip de ciorapi speciali pentru drumetii. In primul rand sunt ceva mai usoare, mai compacte si mai subtiri decat cele de lana. Cu toate acestea sunt la fel de calduroase. In prima tura din octombrie mi-a fost prea cald in ele si cred ca le voi folosi doar iarna, in primavara urmand sa cumpar altceva. De asemenea mi se par si mai... mulate pe picior iar in zonele de calcai si a pernitelor au intarituri si sunt mai moi probabil pentru a reduce riscul de aparitie a bataturilor la mers indelungat. In rest se comporta exact ca cele de lana si chiar daca se uda piciorul ramane cald.

Pot spune ca sunt un accesoriu util, dar nu important cel putin nu la nivelul turelor de 1-2 zile

Trocathlon 2

Dupa cum spuneam intr-un post anterior, mi-am dus bicicleta veche la Trocathlon. Si am avut nororcul sa se vanda, cu minunatul pret de 225 de roni. Pretul initial de pornire a fost de 300 de roni si s-a vandut in ultima zi la 75% din pret. Fie ca actualul proprietar sa aiba grija de ea si sa o stapaneasca serios.

Intre timp m-am documentat ce bicicleta sa-mi cumpar. Criteriul obligatoriu era sa aiba furca cu amortizor, apoi sa fie cat mai usoara. Am dat o raita pe la magazinele mai mari din Bucuresti de profil, BikeExpert, DKBike si Veloteca, in cautarea modelelor 2010 la pret redus.

Initial eram pornit sa-mi cumpar o bicicleta hibrida, adica una cu roti subtiri dar mai mari de 28 de inchi, dedicata mai mult asfaltului dar care are si amortizor mai slabut pe fata, asemanator MTB, pentru drumuri mai accidentate. Dupa ce am banghit vre-o 2 modele mai aratoase, am zis sa le si incerc pe viu dar ca de obicei, socoteala de acasa nu se potrivea cu cea din piata: stocul era pe 0.

Asa ca am revenit la ideea de a-mi cumpara tot un MTB. Dupa ceva discutii pe forumuri am ales un Rockrider 5.2 de la Decathlon la pretul de 1000 de lei.

Din pacate nu am apucat sa o testez decat o singura data, 3 ture in jurul parcului Tineretului. S-a comportat decent dar nu pot spune inca care sunt partile slabe. Insa pot aprecia saua, e fooarte moale, cred ca are un gel sau ceva.

In rest pot spune ca o suspensie fata imbunatateste mult comfortul unei plimbari. Pur si simplu nu se mai simt toate denivelarile si gropile si in plus viteza este mult mai mare. Oricum, momentan sunt destul de entuziasmat de noua achizitie asa ca va trebui sa mai merg ceva km ca sa gasesc punctele slabe.

Ceea ce m-a suprins a fost ca erau o gramada de modele la magazin, inclusiv hibride. De fapt mi se pareau mai multe modele decat asta vara. Si acestea sunt la pret redus, de exemplu RR 5.2 care l-am luat in vara costa 1500. Deci, pentru o bicla de calitate decenta si o reducere la fel incercati la Decathlon. Mai greu e cu rabdarea, mai e mult pana la primavara

Stand up comedy

Recunosc ca nu am mai auzit de George Carlin pana acum, dar are niste show-uri bestiale. Am ras cu lacrimi la birou la cele doua de mai jos despre calatoriile cu avionul:

Bocanci Grisport

Cred ca cea mai importanta piesa din echipamentul drumetului pe munte sunt bocancii. Nimic nu e mai sacaitor decat sa mergi cu picioarele reci sau umede ca sa nu mai zic ca niste incaltari neadecvate traseului sau incomode sunt periculoase, sau in cel mai bun caz iti provoaca niste bataturi de sa nu te mai apropii de munte un timp bun.

Acum 2 ani cand am inceput sa fac cateva ture mi-am pus problema de a-mi cumpara niste bocanci conceputi pentru mersul pe munte. Din fericire, pentru iernile de la noi niste bocanci de 3 sezoane sunt ok, astfel incat o pereche buna e de ajuns pentru tot timpul anului. Problema era costul, la magazine precum Himalaya, Ascent sau Montrek o pereche incepe de la 350 roni care pentru un debutant poate fi un pic prea mult.

Cautand diferite recomandari pe net, am gasit firma Grisport. Aceasta are fabrica la statia IMGB, mai nou Dimitrie Leonida) si are si un magazin de desfacere. Au si un site, cu o mini harta, dar in mare se iese de la metrou si se merge spre stanga, in sensul de iesire din oras si dupa vre-o suta de metri se vede o reclama rotunda cu Grisport.

Prima pereche a costat 110 roni si m-a tinut un an, timp in care i-am fortat destul pe orice tip de vreme. Ba chiar s-au comportat mai bine decat altii mai "nobili" gen Reichle care au intrat la apa/zapada. In plus nu i-am intretinut deloc, cred ca daca as fi aplicat ceva solutii de impermeabilizare ar fi fost buni si acum. De fapt, ii mai folosesc in oras atunci cand nu e prea multa apa fiind caldurosi si mai usori decat niste ghete.

Acum cateva saptamani am fost din nou la fabrica sa-mi cumpar altii. Am ales tot ceva din gama entry, modelul DG59G, la pretul de 180 de lei. Au membrana Gritex, asemanatoate Goretex-ului, deci impermeabila si respirabila, si in exterior piele nubuk. Nu prea mi-au placut cusaturile cam in exces(primii nu aveau deloc cusaturi) si faptul ca le lipseste intaritura din varf, acolo fiind un loc vulnerabil daca ii lovesc de pietre si radacini.

In rest sunt destul de comozi, nu au intrat la apa, desi pana acum nu am mers prin ploaie, doar prin ceva noroi. Au mult mai multe modele la magazin, pana la preturi de 3-4 milioane. Insa unele modele sunt la lichidari de stoc si daca ai noroc sa fie si marimea potrivita le poti lua la jumate de pret. Se gasesc si adidasi si ceva articole de imbracaminte(treninguri, bluze, veste dedicate activitatilor in aer liber)

Aceleasi modele sunt vandute si in cateva magazine de echipament sportiv si incaltaminte fiind trecute ca provenind din Italia si la preturi duble fata de magazinul din fabrica :D

In concluzie pot spune ca sunt o alternativa buna la amrcile de renume si scumpe. Am fost multumiti de ei, in conditiile in care faceam cam o tura pe luna si au prins orice vreme posibila. Sper ca si noua pereche sa fie la fel. Mai ales ca mi-am luat ceva de intretinere.

2000 de ani - Conexiuni

1. Tu esti lumina de luni dupa-amiaza,
Tu esti fara doar si poate a mea,
Ingerul care ma vegheaza
Vinerea si sigur duminica.

2. Tu ai dimineata pofta de joaca.
Imi pui poza ta in buzunar,
Si-apoi imi spui "nu-i nimic o sa-ti placa,
Am sa fiu cu tine iar si iar".

R. Parca ar fi, parca n-ar fi,
Parca m-as indragosti.
Voi ramane cu tine
Inca 2000 de ani.

3. Tu esti lumina de luni dupa-amiaza
Ma are in paza dragostea ta.
De-acum inainte ce mai conteaza
Fara doar si poate estï a mea.

Cum sa-ti furi bicicleta

Zilele trecute am vazut un filmulet, foarte fain realizat, despre cat de usor se poate fura o bicicleta legat in Bucuresti, chiar si din locurile cele mai aglomerate. Ba si mai mult oamenii sunt si dornici sa ajute pe cineva sa taie lantul.

Nu credeam ca in curand eu voi fi cel care va avea nevoie de ajutor sa "fure" o bicicleta... doar ca era a mea.

Sambata m-am dus cu ea la Decathlon sa o inscriu la Trocathlon. Intru cu ea la metrou la Brancoveanu, insotit de o mutra acra a vazatoarei de cartele. Dupa ce cobor la Unirii observ ca era destul de algomerat ca sa ma pot strecura usor cu bicicleta si cum era si frumos afara am zis sa ies si sa ma duc pe bicla pana la magazin. Ma ratacesc putin pe la Eroilor, fac un ocol maricel pana reusesc sa intru pe Iuliu Maniu. Acolo, masini bara la bara dar ma deplasez usor pe langa ele.

Ajuns la destinatie, imi leg bicicleta cu antifurt de rastelurile de acolo. Click la antifurt, click si in capul meu... sa verific daca am cheia. Nu o am, o lasasem pe masa. Ce-i de facut?

Ma duc frumos la cei din magazin, intai intreb despre Trocathlon apoi le spun si povestea mea. Mai era un client pe acolo, incep cu totii sa se distreze si nu sunt prea nerabdatori sa ma ajute. Din inspiratie divina, la plecare m-am gandit sa-mi iau si certificatul de garantie pe care era trecut numele meu si seria cadrului. Dupa ce se verifica toate datele astea incercam sa eliberam bicicleta. La inceput cu un cleste, n-a mers. Am trecut la artileria grea, un bonfaier. Acesta din urma trece cam in 2 minute prin lant pe care o sa-l pastrez ca amintire.

Deci am invatat ca data viitoare sa-mi cumpar in primul rand un antifurt care se inchide doar cu cheia si apoi... mult mai gros

Numai noi - Roza Vanturilor

The Joneses (2010)

E greu sa vorbesti despre un film fara sa poti spune ceva despre subiect. The Joneses este unul dintre acestea; adica subiectul este original, destul cat sa te puna pe ganduri dar nici ceva prea filozofic. Mi-a placut ca filmul devine interesant dupa 5 minute, dupa 30 este si mai captivant reusind sa se pastreze asa pana la sfarsit. Nu e prea complicat si e co combinatie frumoasa de comedie si drama.

I-am dat un 8 pe imdb.com

Pasarea care ma striga - Prefix Folk MM

Prefix Folk MM- Pasarea care ma striga

Inapoi la scoala

Dupa ce in primul an de sedere in marea capitala, am pornit vijelios atacul asupra muntilor patriei, urmatorul an a fost caracterizat de o scadere drastica a numarului de ture(aproape de 0). Am hotarat deci ca nu se mai poate continua asa, trebuie putina miscare. Am hotarat ca cel mai bine ar fi o noua scoala de munte.

In primul rand ca e foarte fain sa fie altii care organizeaza iesirile fara sa-ti bati capul cu transportul, rezervari, cazari etc. Al doilea ar fi ca atat eu cat si Elena ne-am cam pierdut din rezistenta si ar fi bine sa incepem sa cu ture progresive ca dificultate.

Astfel ca ne-am inscris amandoi, din nou, la Pathos. Este un club care organizeaza anual, acesta este al saselea an, ceea ce numesc ei o scoala de munte. Adica un set de ture, din ce in ce mai grele, pentru cei care vor sa vada cum e pe munte. Se incepe cu o aplicatie simpla, la Cabana Diham si se termina cu cel mai inalt varf, Moldoveanu. Intre ele sunt destule ocazii pentru a-ti face amintiri de neuitat, prieteni si sa castigi ceva experienta.

La inceput se fac 2 serii, deoarece sunt prea multi oameni pentru a merge cu toti pe munte. Inscrierile pentru prima serie s-au incheiat dar pentru cine mai doreste mai are loc in a doua serie pana pe 29 octombrie 2010.

Dupa cateva aplicatii, numarul cursantilor cred ca se injumatateste, in ultima aplicatie ajungand doar vre-o 20% din cei care s-au inscris. Deci pentru cine vrea ceva aventura si provocare, sa treaca si pe la Pathos.

Un nou Trocathlon

Incepand cu 21 octombrie si pana pe 7 noiembrie 2010 se organizeaza un nou Trocathlon(al doilea de fapt).

Pentru cine nu cunoaste acest termen,Trocathlon(ah, ce-mi place cum suna) este un fel de targ de echipament sportiv organizat de magazinul Decathlon. Adica daca ai vre-o rola, bicicleta, schiuri sau alt aparat sportiv il poti duce la magazin iar ei voi incerca sa-l vanda in numele tau. Daca il cumpara cineva, primesti un voucher cu suma respectiva pe care il poti folosi tot in magazin. Evident te poti duce si doar pentru a cumpara echipament la mana a doua. Un criteriu eliminatoriu este ca produsul sa fie in stare de functionare si se pare ca destul de important este si aspectul estetic(fara zgarieturi, murdarie etc).

Mai multe detalii pe pagina lor http://www.decathlon.ro/Oferte

Apropo, am o bicicleta de vanzare :)

Punct si de la capat

Vreau sa ma apuc din nou de blogging(nu ca as fi facut ceva serios pana acum). M-am gandit ca intre timp s-au mai schimbat lucrurile si am zis sa incerc o alta platforma. Pentru ca urmaresc niste site-uri pe baza de Wordpress am zis sa merg pe varianta asta, la inceput gazduit gratuit de ei.

Facut cont, multe optiuni, un design atragator care te imbia sa scrii, navigare usoara. Dupa primele 6 postari apar primele probleme: nu pot sa fac embed la melodii de pe Trilulilu, de fapt nu pot sa fac emebd la mai nimic, doar la youtube si inca vre-o 2-3 cele mai populare. Asta e o mare problema pentru ca imi plac multe melodii romanesti care le gasesc doar pe Trilulilu. Si nu am inca chef sa platesc inregistrarea unui domeniu doar pentru a avea dreptul sa pun melodii pe un site.

Asa ca inapoi la blogger care primeste tot ce arunc in el. Imi lipseste de la Wordpress clasificarea articolelor in categorii cu posibilitatea de a le pune apoi mai multe tag-uri. Aici trebuie sa mimez un fel de meniu doar prin tag-uri, a se vedea Norul meu din dreapta. Dar cred ca voi supravietui

14 blades (2010)

Link IMDB

Majoritatea filmelor chineze m-au impresionat placut, cu scenele lor de arte martiale, sabii in special precum si locatii, decoruri viu volorate si exotice. De fapt cand zic majoritatea, imi vine in minte doar Hero si tot astept sa gasesc unul care sa se ridice la acel nivel. Am dat din intamplare peste 14 blades, am vazut ca e cotat mediu pe IMDB dar are comentarii favorabile.

Din pacate nu am reusit sa il termin. Ideea este buna, actiune destula, lupte frumoase doar ca... pur si simplu, parca este facut de un regizor amator. Prea multe personaje se invart in jurul celor principale, prea multe evenimente unele dintre ele puse doar pentru a da ceva actiune filmului, fara a avea nici o legatura cu intriga. Era ca si cum m-as fi uitat la un serial de cateva episoade comprimate in 90 de minute. Dupa 15 minute am fost tentat sa-l opresc dar mi-am zis ca poate mi s-a lenevit mintea, m-am obisnuit cu filmele americane seci liniare. Insa dupa alta jumate de ora am cedat. Prea multe chestii fara rost erau puse acolo, doar pentru a evidentia ceva la un personaj.

Nota finala 6, cu indulgenta, oarecum pentru a mai incuraja si filmele straine.

Salt (2010)

Link IMDB

Evelyn Salt(Angelina Jolie), agent CIA, este banuita de spionaj si, exact cum puteti anticipa, pe toata durata filmului va incerca sa-si dovedeasca nevinovatia si sa salveze lumea(America). Filmul este ok de urmarit intr-o seara, daca nu aveti asteptari prea mari, cu actiune decenta, destule scene de lupta si cateva schimbari ale intrigii astfel incat sa nu va plictiseasca. Poate daca ar fi avut alta tema, altceva decat spioni rusi infiltrati in agentiile americane pentru a aduce suprematia imperiului, ar fi atras mai mult... adica cate filme se mai pot face pe tema asta?!. Nota acordata 7.

Ghid de lectura SF

Poate fi vizualizat aici

Ghidul este impartit in diferite categorii, pentru fiecare fiind recomandate operele cele mai semnificative.

Unthinkable (2010)

Right and wrong no longer exists.

Un film de actiune, scurt si la obiect dar nu pentru toata lumea. Un fost soldat american ameninta detonarea a 3 bombe nucleare. Filmul incepe cu agitatia corespunzatoare filmelor americane de agest gen, cu agenti FBI, CIA, Pentagon si inca cateva agentii cu acronime pompoase. Pare doar o alta propaganda si etalare a puterii americane, un cliseu in care binele invinge intotdeauna.

Din fericire lucrurile se schimba cam dupa 15 minute si incepi sa te intrebi daca sa te uiti in continuare. Filmul spune lucrurilor pe nume, ce ai face pentru a salva milioane de vieti. Nu e vorba de un erou macho care omoara pe tipul rau pentru a salva lumea. Exista, sa zicem un tip rau, dar ce sa-i faci daca in viata reala binele nu e intotdeauna raspunsul la rau. Cat de mult te poti cobori, cat de mult rau poti provoca pentru a salva pe altii.

Tratand subiectul torturii prizonierilor, filmul nu se rezuma doar la partea teoretica. Exista scene explicite de tortura, crescand in intensitate. Confruntarea nu este intre "tortionarul" Samuel L Jackson si teroristul nuclear ci intre el si Carrie Anne Moss, agent FBI pentru care totul trebuie facut dupa regulament si in limitele decentei umane(si in nici un caz folosind tortura). Care dintre ei va avea cele mai bune rezultate, metodele cui vor duce la gasirea bombelor si salvarea oraselor.

Nu e un film de care sa te bucuri intr-o seara linistita, dar pentru cine crede ca face fata scenelor violente, va fi un film memorabil.

Nu judeca o carte dupa...mirosul ei

Cu mare placere pot spune ca am revenit la un vechi obicei: cel de a citi. Imi aduc aminte cat de mult citeam prin liceu, atat literatura obligatorie pentru scoala dar si carti de care auzeam, imi erau recomandate si puteam face rost; tot timpul aveam cel putin o carte imprumutata de la biblioteca.

Apoi a venit timpul "sa-mi fac un rost in viata" si cum scoala putin contribuie la asa ceva, o mare parte din timp trebuia alocat auto-invatarii. Astfel am trecut la carti tehnice, de calculatore, programare, algoritmi si alte dracovenii. Pe ici pe colo mai prindeam cate o carte, dar abia daca citeam 1-2 romane pe an.

Ceea ce mi-a trezit din nou pofta de a citi carti este un dispozitiv numit e-reader, un gadget cum s-ar spune acum si desi eu nu ma dau in vant dupa gadget-uri, acesta mi se pare ceva care merita.

Cel mai cunoscut model de e-reader este probabil Kindle de la Amazon, urmat apoi de cele de la Sony Reader. Evident pe piata americana sunt mult mai multe modele, de toate marimile, culorile si preturile. Din pacate la noi se gaseste doar iRiver Story despre care nu se pot gasi prea multe pareri.

Revenind, de caurand mi-am achizitionat PocketBook 360. (evident dupa ce am citit nenumarate review-uri si am pus 100 de intrebari pe forumurile dedicate, recomand MobileRead). Cateva din motivele pentru care l-am ales:

• ecran de 5 inch. desi la inceput am crezut ca e prea mic mi-am dat seama ca de fapt nu prea conteaza marimea ecranului deoarece poti mari/micsora fontul oricat iar schimbarea paginii se face in mai putin de o secunda


• carcasa hard cover ofera o protectie a ecranului in plus iar la citire se poate atasa de spatele dispozitivului


• interfata minimala: 2 butoane mari si un buton central; vroiam ceva cat mai mic, sa-l pot avea la indemana oriunde, de fapt incape si in buzunarul hainei

Saptamana trecuta am terminat prima carte de citit pe el. Desi la inceput a fost nevoie de putina acomodare cu cititul de pe un ecran, in scurt timp citeam la fel de rapid si de comod ca de pe hartie. Tehnologia E-Ink imita perfect hartia(de aceea nici nu se poate citi pe intuneric) si nu este deloc obositoare pentru ochi. Deoarece ecranul nu are sursa de lumina, bateria se consuma doar la actiuni si se estimeaza ca se poate ajunge pana la 7000 de pagini citite intr-o singura incarcare.

Are o memorie disponibila de aproximativ 490Mb, suficienta pentru cateva sute de carti. Cel mai bun format pentru aceste e-readere este e-pub. PDF-urile pot fi citite dar limitat deoarece textul nu poate fi formatat; din fericire pot fi convertite usor in e-pub cu ajutorul Calibre si nu dureaza decat 1-2 minute.

Deja mi-am copiat multe carti pe care le voi citi: seria Ender de Orson Scott Card, seria Harry Potter si Stapanul Inelelor. Cred ca deja am de citit pentru un an de zile :D

Stiu ca nu se poate compara senzatia de a tine o carte in mana si a o rasfoi, mai ales una noua care are acel miros specific de hartie care parca te indeamna sa nu o mai lasi din mana. Dar cred ca mai mult conteaza opera in sine, decat suportul pe care e scrisa, atata timp cat cititul ramane o placere(nu stiu cum altii pot citi pe un monitor sau un telefon, pentru mine este un chin)

Nu este un gadget minune, nu are gps, jocuri, sunete in mii de tonuri, nici macar nu este color. Dar imi place pentru ca ocupa putin loc si pot citi cartile preferate oriunde as fi.