The Dreams Within

Prima Evadare 2011

2012-01-25T12:43:00.000+02:00

Aflasem de concursul acesta anul trecut, cand am fost chemat de un prieten din Pathos sa fiu voluntar. Atunci m-am bagat fara sa stiudespre ce e vorba dar am ramas impresionat de dimensiunile evenimentului: traseu de peste 50 de kilometri, puncte de control, zeci de voluntari, aproape 1000 de concurenti si multe abandonuri.

Astfel ca ma cam hotarasem de pe vremea aceea ca anul acesta sa fiu si eu la linia de start, pe bicicleta de data aceasta. Dar oricat de horaar eram eu, am amanat inscrierea pana in ultima ora posibila, la propriu, ducandu-ma sambata seara pe la 7 sa completez fisa. Si asta din cauza ca toata saptamana plouase si stiam de la cealalta editie ca pe ploaie traseul se va transforma intr-o baie de namol. Dar mi-am luat inima in dinti si am zis ca ce va fi va fi si cand n-oi mai putea o sa abandonez si gata.

Noaptea de sambata spre duminica a fost foarte agitata, in principal datorita furtunii care s-a pornit si deja ma gandeam nici sa nu ma mai duc la start. Dar daca tot dadusem banii, parca nu-mi venea sa renunt asa usor. In ultimul moment imi schimb complet echipamentul pregatit de cu seara: treningul, bluzele sosetele care urma sa le port trec in rucsacul impermeabil si ma echipez cu hainele si bocancii de munte gandidu-ma ca ar fi cele mai potrivite pentru conditiile care ma asteptau.

Echipat asa gros, plec dimineata pe la 8.20, destul de frig pe afara sa pedalez pana la metrou(ce bine ca avem voie cu bicla la metrou in weekend). In primul vagon deja sunt 2 biciclete, pregatite tot pentru Prima Evadare. La Unirii se mai urca vre-o 4-5 parca.

Imi facusem planuri sa cobor la Aviatorilor si sa pedalez pena la Academia de Politie, cam 7 km masurasem eu pe harta dar restul zic ca daca coboram la Pipera facem mai putin. Dupa ce am pedalat vre-o 20 de minute prin Pipera, computerul imi arata peste 8km parcursi pana Academie :|.

Dar ajung la timp, nici prea devreme nici prea tarziu, ma mai invart putin pe acolo si ma duc spre linia de start sa intru in pluton. La 10 fix ne vorbeste primarul general, intampinat la inceput cu un cor de huiduieli (binemeritate, daca ne gandim la ce a "realizat" primaria pentru biciclisti) si probabil isi da si el seama ca nu prea e binevenit acolo asa ca discursul tine cam 1 minut si plecam.

La prima curba imbulzeala mare, oamenii incearca inca sa evite baltile pe cat posibil. Intram apoi in padure, pe un traseu unde nu prea se puteau face depasiri. Trec prin balti care ajung uneori pana la pedale, nororiul are cativa cm dar am o viteza destul de buna. Ma gandesc ca daca tot traseul e asa, ma voi murdari si uda dar macar il voi termina. Plus ca era si frumos, prin padure e o alta senzatie, mult mai palcuta decat cand pedalezi intr-un parc, ca sa nu mai zic de oras. La un moment dat incepe sa ploua dar a fost mai curand un dus de vre-o 10-15 minute si dupa aceea chiar se vede soarele printre copaci. Toata lumea are moralul ridicat si spera la vreme buna.

Dar aceasta zona de "lux" tine doar cativa kilometri. Pentru ca se intra apoi in campurile din jurul aeroportului. Iar de aici incolo noroi cat vezi cu ochii. Incerc sa-mi pun in valoare antrenamentul de la munte :) si iau bicicleta in spate (in acel moment inca eram optimist si speram ca asemenea portiuni vor fi reduse) dar dupa cateva minute nu mai pot continua. Noroiul se lipeste ingrozitor de bocanci, cred ca adun 2 kg de noroi pe fiecare.

Las bicicleta jos si trec la impins. Dar nici acest lucru nu e mai usor pentru ca nororiul se aduna din ce in ce mai mult pe roti pana cand le blocheaza de tot. Cum nu aveam nici o unealta la mine, imi bag degetele intre furca si roti si trag cat mai mult noroi pana cand le eliberez cat sa mai pot impinge cativa zeci de metri. Dupa cateva asemenea repetari sunt atat de murdar incat imi folosesc pelerina pentru a ma mai sterge pe degete; oricum coarnele si saua se umplusera de noroi. Toata lumea din jurul meu face acelasi lucru si deja se anunta abandonuri. Dupa aproape 2 ore de la start, cea mai mare parte din timp nu facusem decat sa imping/car bicicleta si sa-i deblochez rotile.

Incerc insa sa-mi pastrez sperant ca n tot traseul va fi asa: poate vom intra din nou pe un drum forestier, ceva pietruit. Din cand in cand mai da cate o ploaie si desi la corp mi-era cald si bine mainile imi inghetasera sub un strat de noroi. Cand mai vedeam cate o balta fiecare isi baga bicicleta pe acolo si manutele goale o mai stropeam cu ceva apa, poate poate mai cade ceva din namolul acela. Cel mai rau erau firele de iarba si paiele care se incolaceau in jurul la orice: furca, saboti, lanta, schimbator si nu mai ieseau de acolo decat cu multi nervi si injuraturi. Din cand in cand cineva reusesete sa-si deznamoleasca bicicleta incat sa poata pedala. Am reusit si eu de cateva ori dar am observat ca viteza de deplasare era cam aceeasi iar efortul mult mai mare. Plus ca inca de la inceput eram hotarat sa nu-mi fortez bicicleta si sa-mi rup lantul sau schimbatorul.

Traversarea centurii imi ridica putin moralul mai ales ca ma apropiam si de primul punct de alimentare. Binenteles, pana acolo a mai fost o sesiune de impins/deznamolit. Pe o portiune de sosea dintr-un sat opresc langa un sant plin cu apa de ploaie murdara si imi var si eu bicicleta in el si incerc sa o spal cu mainile goale. De asemenea, incerc sa nu ma gandesc la probabilitatea destul de mare ca in acel santa sa fie o groaza de gunoaie sau animale moarte. Dupa ce ususrez bicicleta de 2-3 kg de namol, mai pedalez vre-un km si vad o coada de evadati la o spalatorie auto. Ma gandesc ca e o idee buna sa o curat de tot si contra costul a 5 lei si vre-o 10-15 minute plec de acolo cu bicicleta mai curata decat cand am inceput concursul.

Dar dupa nici 10 minute cred, arata la fel de murdara si grea de noroi. Iar optiunea abandonului incepea sa fie din ce in ce mai viabila. Pe la ora 14 ajung si la Palatul Ghica, la primul punct de alimentare. Bag in mine vre-o 2 banane, cateva felii de lamaie si un pahar cu ceva care cica era energizant. Trecusera 4 ore de la start, mai era o ora si jumate pana la timpul limita de finalizare a intregului traseu iar eu eram abia la o treime, La ora 14.15 era limita de la care puteam plecat de acolo, daca nu, se considera abandon. Multa lume abandoneaza acolo, cei mai multi injurand organizarea pentru alegerea unui asemenea traseu.

Intreb cum e mai departe si mi se spune ca nu mai e la fel, ci e prin padure si ma gandeam ca va fi la fel ca la Baneasa.

Intr-adevar de acolo traseul incepea prin padure, doar ca padurea avea doar 100 de metri dupa aceea, in jurul lacului fiind tot ogor. Pe partea cealalta a lacului, in departare ii vad pe altii tot pe langa bicicleta sau cu ea in spate. Sa ma intorc si sa renunt, sa nu renunt? Tot sper ca dupa aceasta portiune care parea sa aiba vre-o 3 km sa inceapa in sfarsit un drum normal pe care sa se poata pedala. Cu chiu cu vai parcurg si aceasta distanta. Ma dor bratele si spatele de la cat am impins si carat.

Un drum asfaltat, dar plin de movilite de noroi, incarcatura bicicletelor anterioare, imi da aripi. Si incep sa pedalez cu nesat pe el, nu mai pedalasem de nu mai stiu cat timp. Din fata 2 biciclisti se intorc. Incerc sa ma gandesc ca poate o fac din alte motive, nu ca ar incepe din nou noroiul. Vine si al treilea. Nu mai am rabdare sa aflu ce e in fata si il intreb de ce se intoarce. Imi arata bicicleta supra incarcata cu pamant si-mi spune ca tot noroiul acela s-a adunat in primii metri. Mai incolo traseul o ia prin padure. De fapt traseul este un fel de drum lat de vre-o 10 metri...arat. Arata exact ca si cum ar fi trecut un plug prin el. Dupa nici 2 metri mi se blocheaza complet rotile. Le deblochez, schimb taiectoria, alti 2 metri si iar se blocheaza. In stanga mea doi impotmoliti ca si mine se decid sa abandoneze. Din fata o biciclista se intoarce iar la intrarea in padure un grup de vre-o 3-4 sta pe ganduri ce sa faca. Inainte drumul nu parea sa se imbunatateasca oricat de departe ma uitam. Aceasta parea sa fie lovitura finala. Ma alatur celor 2 si ne intoarcem la intrarea in padure pentru a cere indicatii de unde putem sa fim preluati. Intr-un final ne strangem vre-o 5 oameni care pedalam prin ploaie pana la Balotesti si ne urcam cu tot cu bicicleta intr-un autobuz inchiriat RATB. Computerul imi aratase ca abandonasem dupa aproape 30 de kilometri de traseu insa cati dintre ei pe bicicleta... nu prea multi zic eu.

La finish, in Snagov o surpriza placuta: un cort mare incalzit. Ma bag sub un dispozitiv din acela care sufla aer cald si infulec cu pofta o caserola de paste cu ciuperci. Ma schimb de toate hainele si desi sunt uscate din cauza oboselii ma cuprinde un frig si tremurat din toate osicioarele.

Nici intoarcerea acasa nu e lipsita de peripetii. Dupa ce imi spal frumos bicicleta la o alta spalatorie in Bucuresti, pentru ca stiam ca nu pot intra cu ea asa murdara la metrou, gardianul de la Aurel Vlaicu, cica are consemn, sa nu ne lase (se pare ca au fost destui care au intrat inaintea noastra) pentru ca suntem murdari pe haine si facusera reclmatii cativa calatori. Cum ma schimbasem la sfaristul concursului, singura mizerie de pe mine era noroiul care l-am adunat pedaland prin Bucuresti. Si culmea, la Aurel Vlaicu, statia aceea inconjurata de un santier namolos.

Dar eram prea obosit ca sa mai fiu si politicos asa ca trec peste gardian si ajung la o cucoana care vindea cartele la trebucheti, chipurile ea era cea de la care trebuia sa cerem voie sa intram la metrou. Ii explic calm dar ferm ca ori ma lasa sa intru ori stau acolo si fac scandal. Nu eram mai murdar decat alti muncitori care vin de pe santiere si-i vad zilnic in metrou, oricum statia era inconjurata de un santier si ma indoiesc ca toata lumea care venea pe acolo era curata, ca oricum Bucurestiul e un oras mizerabil mai ales cand ploua asa ca oamenii ar trebui sa fie obisnuiti cu noroiul si nu in ultimul rand, chiar daca as avea haine de schimb nu exista nici o toaleta la metrou unde as putea sa o fac. Chipurile cedeaza repede, asa ca ma pot sui in metrou si in 20 de minute sunt acasa la o binemeritata baie fierbinte.

Cu siguranta acea zi va fi un memorabila. Iar organizatorii au facut tot ce-au putut pentru a ne oferi o experienta placuta. Singurul lucrur care le-as putea reprosa este ca traseul ales nu mi s-a parut potrivit pentru a suporta 1000 de biciclete. Poate primele 100 au trecut fara a se impotmoli din 10 in 10 metri dar dupa ele a ramas aratura, evident in principal din cauza ploii insa totusi daca se stie ca va fi un nmar asa mare departicipanti ar trebui sa se conceapa un traseu care sa suporte u asemenea trafic chiar si in conditii... mai umede.

Oricum eu sunt multumit ca am facut tot ce am putut si cat am putut am continuat. Dar uneori, e mai sanatos sa abandonezi.

Ciucas 19-20 martie 2011

2011-03-29T16:27:00.020+03:00

Departe de stirile despre razboaie, nori radioactivi sau orice altceva care ar promite cat de cat o apocalipsa in direct, m-am refugiat 2 zile, din nou, in creierul muntilor. Si din nou tot cu Pathos-ul. Aplicatia de la Ciucas avea sa fie o premiera pentru scoala din acest an, si anume atingerea primului varf.

Sincer sa fiu, am fost destul de sceptic in privinta indeplinirii acestui obiectiv. Prognoza meteo indica totul in defavoarea unei iesiri la munte: ploaie si ninsoare, ceata, frig. Aveam asa un moment de deja-vu, cand in urma cu 2 ani, in conditii asemanatoare, plecarea spre varf a fost anulata din cauza cetii, ce-i drept atunci fusese programata noaptea. Insa de data aceasta lucrurile aveau sa fie diferite; ma rog, vemea a fost mohorata, echipamentul a luat apa, ne-am ratacit de vre-o 2 ori iar pe cateva portiuni trebuia sa te tii bine pe picioare pe o poteca ingusta cat abia sa-ti incapa pasii. Pe scurt, tot ce mi-as fi putut dori!.

Intalnirea a fost sambata la Gara de Nord si desi credeam ca vom fi mai putini decat in tura precedenta din Retezat, tot a fost nevoie de 2 autocare. Din fericire, drumul nu mai este asa de lung si dupa cateva ore suntem coborati la intersectia dintre druml spre Muntele Rosu si cel spre Brasov. Urma sa dormim la Muntele Rosu si Silva iar indicatorul indica doar 3 km pana acolo; deci traseu fara probleme pentru niste oameni de munte ca noi.

Acoperim aceasta distanta destul de repede si tot mergand asa observ ca... de fapt nu observ nimic in afara de ceata. De-o parte si de alta a drumlui, in vai, ceata acopera tot. Sper totusi ca la altitutidini mai mari ceata se va mai risipi dar mai curand mi se risipesc mie sperantele. Cabanele sunt invaluite in valuri de ceata care scad vizibilitatea chiar si la 20 de metri, incat de unde sunt eu nu mai vad nici inceputul nici sfarsitul monomului. Ne regrupam pe platoul din fata cabanei si exceptand vre-o 2 masini care au plecat de la cabana, e pustiu si e o atmosfera parca scoasa dintr-un film de Hitchcock. Din cauza ca eram pra multi, nu incapem cu totii la Muntele Rosu asa ca pe baza de voluntariat cam jumate din trupa se duce la Silva. Noi am ales Muntele Rosu pentru ca mai fusesem dincolo si in urma cu un an si de data aceasta am preferat caldura centralizata, baile indoor si dusurile cu apa calda :D

De la Ciucas 19-20 martie 2011

Dupa aproximativ o ora, timp cat sa ne lasam bagajele in camere si sa mancam ceva de pranz ne grupam din nou in parcare pentru a pleca spre varf. Acum descopar ca vom avea parte si de o a doua premiera, aceea de a-l avea pe Gerila drept ghid. Invaluit intr-o aura, asa, de misticism data de performantele sale din Caucaz si Pamir, nu stiam la ce sa ma astept; si cu siguranta nu ma asteptasem la cele aproximativ 50 de genoflexiuni primite inainte chiar de incepe traseul.

Cu picioarele mai mult decat incalzite am plecat in urmarirea benzii galbene. Traseul incepe usor, cu mici urcursuri ceva mai sustinute dar in cea mai mare parte urmeaza curba de nivel. Incep sa apara primele petece de zapada precum si palcuri de ghiocei. Sunt primii ghiocei pe anul acesta asa ca lumea ii fotografiaza din toate unghiurile posibile. Pana sa ajungem in Valea Berii zapada deja devine omniprezenta intr-un strat de cativa centimetri dar nu pune nici un fel de problema.

De la Ciucas 19-20 martie 2011

Ajunsi in Valea Berii incepem urcusul pe drumul forestier si totodata incepe sa si lapoviteze. Drumul este plin de noroi si incep sa ma intreb cand sau daca acel drum este vre-odata uscat. Dar aderenta este buna asa ca putem trai cu putina mizerie. Desi s-ar crede ca fiind drum, n-ar fi prea dificil de urcat, nici usor nu este. Cateva portiuni, inclusiv curbe, au o inclinare atat de mare incat o masina de sosea s-ar rasturna cu totul. Din pacate vremea nu da nici un semn de imbunatatire si cand ploua cand ninge. Inainte de a ajunge la Cabana Ciucas, in ultima curba un brad inalt si singuratic ne intampina, parca pictat pe fundalul cerului intunecat. La picioare noroi, de sus lapovita si de jur imprejur ceata, totul luat parca din Padura Spanzuratilor a lui Rebreanu. Dar oricum eram multumit ca am ajuns pana aici.

De la Ciucas 19-20 martie 2011

Speram sa facem un mic popas la cabana Ciucas dar cum aceasta e inca in constructie iar vremea nu prea incuraja la stat, probabil n-ar fi fost o idee prea buna. Dar nu trecem bine de cabana ca suntem obligati sa poposim. Cum nici Gerila nu mai fusese pe acest traseu, din cauza cetii dese si a unei poteci batatorite, probabil alt traseu, pierdem marcajele (care de acum erau banda rosie). Din fericire Gerila are o busola iar noi o harta a Ciucasului, cumparata la insistentele Elenei pe care eu nici nu prea vroiam sa o luam( de acuma o sa iau o harta de fiecare data cand plecam si neaparat trebuie sa achizitionez o busola). Folosind niste tehnici de orientare busola-harta mai avansate decat repetasem noi in aplicatia de orientare, gasim repede traseul corect si pornim in directia varfului.

De la Ciucas 19-20 martie 2011

Varf, care conform indicatoarelor era la o ora jumate dar noi am facut pe putin dublu. Zapada devenea din ce in ce mai apoasa si cand nu te asteptai te afundai pana la brau. Nici daca aveai urmele deja facute nu era mult mai usor sa tot sari peste praguri de zapada de cateva zeci de centimetri. Un culoar de avalansa devine un adevarat obstacol pentru ca trebuie sa urcam pe muchia lui, ceea ce nu se poate face fara coarda si sa-ti dai sufletul afara. Cate unul, cate unul trece destul timp pana ne regrupam. Urmeaza apoi o sectiune stancoasa unde poteca se ingusteaza printre bolovani mai mari sau mai mici. Singurul lucru observabil este o formatiune de stanci denumite Babele la Sfat. In rest nu se vede nimic la mai mult de 100-200 de metri si-mi pare enorm de rau ca pentru a treia oara, si culmea cand chiar reusesc sa urc pe varf, tot nu vad cum arata acest munte.

Ajungem si pe varf, un platou micut pe care abia daca incap simultan 15-20 de oameni inghesuiti. Facem poze pe randul, care cum apucam si mananc un sandvis imbibat cu apa si zapada. Nu ma pot bucura decat de sentimentul de reusita a atingerii acestui varf. Dar imi promit ca-l voi mai vizita odata intr-o zi cu soare ca sa ma bucur si de peisaje.

De la Ciucas 19-20 martie 2011

Coborarea, pe acelasi traseu a fost lunga de tot. Acelasi culoar ne pune probleme desi de data aceasta l-am taiat de-a lungul. Utilizand 2 pioleti Gerila ne asigura bine de tot la coborare. Insa in graba noastra tot coboram pana ne dam seama ca prea ne afundam in zapada si ceva nu e in regula. Iesisem din nou de pe traseu iar primii care am coborat trebuie sa urcam din nou cativa zeci de metri. Noapte se lasa cu totul si mai avem o grama de mers pana la cabana Ciucas. Aiurea e ca mi-am uitat si frontala la cabana. Incercam sa coboram cat mai repede dar monomul se tot fragmenteaza si trebuie sa ne asteptam unii pe altii. Trecem intr-o viteza pe langa cabana Ciucas intram pe drumul forestier si ma rog sa nu iau o tranta in noroiul acela. Din Valea Berii se incepe si o cantare ad-hoc pe de o parte pentru a ne incalzi si a mentine ritmul si pe de alta parte pentru a tine la distanta eventualii ursi nocturni. Dar din fericire toata lumea ajunge cu bine la locul de cazare.

Urmeaza cantarea obisnuita de seara, de data aceasta cu o surpriza a lui Moldo, un cantec dedicat elevilor scolii de munte. Mi-a placut. Dupa o zi asa de lunga ma trantesc pe jumatatea mea de loc pentru un somn, sper eu, la fel de lung.

Dimineata devreme avem parte de o incalzile a la Gerila. Aceasta include sarituri, genoflexiuni, rotiri, alte sarituri in toate directiile posibile, sprinturi, intinderi, din nou sarituri din toate partile corpului, intinderi, genoflexiuni si evident, mai multe sarituri. Desi nu mancasem nimic, sarise din mine orice pofta de mancare. Dar vreau totusi, la sfarsit, sa sarbatoresc sfarsitul unei aplicatii reusite asa ca savurez cat mai mult o portie de clatite cu ciocolata.

Drumul spre casa este marcat doar de o mica oprire la Manastirea Cheia. Cateva poze cu imprejurimile si sunt inapoi in autocar.

Concluzii:

O busola poate fi vitala:)

Se pare ca pentru mine acest munte nu se lasa cu una, cu doua. Dupa cum mi-am propus sper sa reusesc sa fac cateva poze frumoase de pe varful sau. Chiar daca vremea a fost cum a fost, privesc partea plina a paharului si ma gandesc ca e bine ca am experimentat cum e sa merg pe ceata si zapada(si sa te ratacesti). Si binenteles foarte important este si ca am atins varful, care poate n-ar fi fost posibil daca Gerila nu si-ar fi asumat raspunderea de a ne duce si aduce de acolo ditamai grupul de 80 de oameni, teferi, in acele conditii. Tot in aceasta aplicatie am mai aflat cate putin despre o parte din elevii scolii precum si de ce cainele iubeste sau nu alcoolul.

Cum sa gasesti un driver

2011-03-08T16:28:00.002+02:00

Recent a trebuit sa reinstalez un sistem de operare pe un calculator despre ale carui componente nu stiam nimic. Cd-urile cu drivere erau pierdute iar pe pagina distribuitorului erau doar cele pentru Vista si Windows 7. Si habar n-aveam ce placa video este, ce wireless, sunet etc. In device manager aparand toate ca unknown. In final am gasit 2 solutii pentru a instala driverele care trebuie pentru o componenta necunoscuta. In ordinea, de la cel mai complicat la cel mai simplu :)

1. Cautare manuala a device-ului:

In device Manager, pe componentele nerecunoscute, se face click dreapta si apoi Properties. Se selecteaza tab-ul Details.

In XP ar trebui sa se vada un sir de genul PCI\VEN_XXXX&DEV_YYYY

In Windows 7 din drop down se selecteaza Hardware Ids.

Utile sunt primele 2 coduri cele de dupa VEN care marcheaza Producatorul(vendor) si DEV, care marcheaza device-ul.

Se noteaza cele 2 coduri care vor fi folosite pe PCIDatabase.com. Cel mai rapid este cautarea dupa deviceid, cea de-a doua casuta. La cautare se va afisa un tabel cu toate componentele care au acest co: pot fi mai multe, eu am gasit pentru acelasi cod si placi de sunte si video. Pe coloana VendorId se cauta codul de Vendor care l-am notat mai sus. Si astfel gasim producatorul, eventual si denumirea componentei. Oricum de aici este mai usor, de obicei pe site-ul producatorului aflandu-se si driverele.

2. Am dat si peste un programel numit DriverMax, care este si gratis. Acesta are optiunea de a identifica componentele nerecunoscute de sistem, insa trebuie creat un cont, si acesta gratuit. Cautarea sa se bazeaza tot pe cele 2 coduri, astfel incat la cautare se afiseaza o lista de device-uri intr-o ordine descrescatoare a probabilitatii lor(probabilitate calculata tot pe baza potrivirii celor 2 coduri).

Odata identificata componenta noastra, recomandat este sa notam versiunea driverului eventual producatorul si sa cautam pe google. Asta ne permite sa salvam fisierul pentru mai tarziu, plus ca putem verifica si sursa de unde se descarca.

Programul are optiunea de a descarca si instala driverul dar dupa ce am selectat driverul dorit m-a dus intr-o alta lista unde pareau a fi mai multe surse pentru acelasi driver. Poate am fost eu ghinionist insa cea pe care am selectat-o eu a fost foarte proasta si mi-a busit sistemul. A trebuit apoi sa o dezinstalez din Safe Mode si am cautat-o pe net singur. Alt dezavantaj este ca nu-ti da voie sa descarci deat 2 drivere pe zi, in versiunea gratis.

Retezat 25-27 feb 2011

2011-03-01T17:55:00.052+02:00

Ochii incep sa ma usture de la monitor iar muschii spatelui ii simt amortiti de la atata stat pe scaun. Imi aduc aminte ca n-am mai facut o pauza de ceva timp si imi arunc ochii pe geamurile uriase ale biroului. Afara, traficul abia se taraie pe o strada cenusie si fara trotuare obligand oamenii sa se lupte cu masinile si baltile noroioase. Dar aceasta imagine nu-mi persista prea mult si incep sa revad cu ochii mintii o lume total diferita, in care m-am simtit cu adevarat liber, cu un cer albastru de cristal ziua si milioane de stele noaptea iar linistea naturii mi-a intrat prin fiecare por. Acea lume se numeste muntii Retezat iar calatoria a fost posibila pentrua doua oara prin scoala de munte Pathos.

Calatoria a inceput joi noaptea la ora 22. Dar era cat pe ce sa nu inceapa deloc. Dupa o saptamana agitata, aveam o stare destul de proasta, febrila. La ora 21.30 eram destul de rau, abia putand sa ma misc prin casa asa ca hotarasem sa nu mai vin desi eram echipat. Am reusit sa o conving pe Elena sa se duca fara mine, eu urmand sa o conduc pana la taxi. Mi-am luat cheile, mobilul dar rucsacul, gata facut nu ma lasa sa plec. Si il tot fixam eu acolo cu privirea, corpul imi spunea sa ma bag in pat dar inima tanjea dupa o iesire la munte. M-am hotarat, mi-am luat rucsacul in spate, mi-am adunat toate puterile si am plecat amandoi spre locul de intalnire.

Ca un fel de semn care sa marcheze evolutia noastra in scoala de munte am renuntat la inghesuitul, supra aglomeratul si foarte incetul personal de la CFR. Acum ne asteptau 2 autocare cu scaune reglabile, loc pentru picioare, cala pentru bagaje, muzica la radio ba chiar si aer cat de cat reglabil. Deja era un lux pentru noi, in comparatie cu perioada ante-bal :)

Drumul a fost destul de linistit, ba chiar mai linistit decat ma asteptam, o buna parte dintre noi dormind(sau macar incercand). Pe drum chestii deja obisnuite pentru Pathos: am mancat mici pe la vre-o 1-2 noaptea, am vizitat Sibiul pe la 3-4 dimineata(doar nu aveam sa-l vedem ziua ca tot omul :)) )

Vineri pe la ora 9 am ajuns in Hunedoara pentru a vizita Castelul Huniazilor. O adevarata armata de muntzomani a invadat curtea principala, nu pentru a jefui cine stie ce camera a comorilor, ci pentru a folosi toaleta. Lucru care a cam enervat-o pe administratora; tipic romanesc clientul este tot timpul mai prejos. Pornim intr-un final cu un ghid, ni se prezinta cele mai importante incaperi, din pacate extrem de putine obiecte originale astfel ca vizitam mai mult camere din piatra, goale si mai friguroase decat gerul de afara. Dar ma bucur macar de arhitectura castelului, care intr-adevar este deosebita.

De la Retezat 25-27 feb 2011

Orasul Hunedoara este destul de saracacios, cel putin in acea parte(paradoxal tinand cont ca acel obiectiv turistic ar trebui sa atraga in jurul sau o multime de comercianti dar banuiesc ca turistii nu sunt atat de multi). Mergem ceva pana ajungem la un magazin mixt unde epuizam stocurile in 20 de minute.

Ne continuam drumul spre Retezat si ajungem intr-o localitate de la nord, Nucsoara, de munte, destul de frumoasa. Planul era sa ajungem la cabana Carnic dar drumul este acoperit de un strat de cativa cm de zapada si desi pe alocuri este aruncat cu nisip se vede ca soferul nu prea este multumit de traseu. Intr-un viraj, ceeea ce nu-si dorea nimeni se intampla si unul din autocare derapeaza intr-un sant. Nerabdatori, elevii din el il inconjoara si imping din toate puterile dar fara ceva tractiune totul e in zadar. Primim ajutor de la niste padurari: cateva lanturi si lopeti sa aruncam nisip si dupa cateva incercari reusim sa-l urnim. Prin aceleasi chinuri trebuie sa treaca si cel de-al doilea autocar si devine evident ca nu se mai poate urca cu ele si acum prioritar este sa ajungem la un loc unde putem sa le intoarcem. Gasim un fel de poienita, soferii afunda masinile in zapada din jur dar e mai usor sa le impingem la vale, de fapt suntem atat de fortosi incat aproape ca le rasturnam :)). Odata parcate frumos pe marginea drumului ne incolonam in doua monoame, unul de fete si altul de baieti. De-o parte si de alta a drumului brazii aveau crengile incarcate de zapada iar un mic paraias apare din cand in cand de sub zapada in stanga noastra. Era ca si cum intrasem pe un pamant neexeplorat, neatins, nemiscat chiar. O lume predominata de albul cel mai pur ne intampina iar padurile de brazi ne promiteau ca mai sus ne asteapta ceva si mai frumos

De la Retezat 25-27 feb 2011

Dupa vre-o juma de ora baietii il urmeaza pe Carici pe o scurtatura( de fapt pe unde e traseul normal, banda albastra) in timp ce fetele merg pe drumul forestier. Dupa un urcus pieptis pe zapada neumblata reusim sa castigam un avans "imens", de 3-4 minute in fata fetelor, care nu s-au grabit pe un drum gata batatorit. Profitam de acest avantaj pentru a le pregati o surpriza de bun venit la munte:un mic bulgaras de zapada. Ne continam drumul, noi baietii deschizand calea si dupa ce luam un avans ceva mai mare incercam sa ne revansam fata de colegele noastre. Tot la ideea lui Carici, pe o margine a drumului desenam o inima uriasa. Din pacate fetele sunt ceva mai pragmatice si merg pe o scurtatura, trecand pe langa noi. Dupa vre-o juma de ora de asteptat, cu buza umflata si picioarele inghetate plecam si noi spre complexul Pietrele, singura consolare fiind ca le gasim pe fete in regula iar cabanele sunt deja incalzite.

Complexul este format din aproximativ 10 cabane (am numarat eu), terminandu-se la sud cu o cladire mai mare unde e si cantina. Nu exista apa curenta, iar "toaleta " este tot in partea sudica, fiind necesare cateva minute bune pentru a ajunge la ea, in functie de unde esti cazat in complex. La masa de seara a fost imposibil sa nu aducem cu noi un strop de (ne)civilizatie facand o harababura de nedescris la cantina, probabil obisnuiti fiind cu servirea de la restaurantele din oras. Aici nu merge chiar asa si trebuie sa asteptam fiecare cam 30-40 de minute in timp absolut, minute mai lungi sau mai scurte in functie de cat de foame iti este. Dar asteptarea este rasplatita printr-o ciorba(exista un singur fel de ciorba in fiecare zi) care intr-adevar este buna, ceai facut din plante si portii destul de mari de mamaliga cu branza, gratare si chiar si salata de muraturi. Deci se poate lua un adevarat ospat tinand cont ca suntem intr-o rezervatie naturala.

Cu burtile pline ne imprastiem fiecare pe la cabana sa. Nimeresc intr-una din cele doua camere ale unei cabane aflate tocmai diametral opus fata de cantina, cu 3 paturi in care ne culcam 6. Sobele cazan de acum 2 ani la care te incalzeai la fum au fost schimbate cu unele ceva mai performante. Smecheria era sa ne trezim din ora in ora sa punem cate un lemn pe foc pentru a mentine temperatura constanta. Se sacrifica un prieten si se trezeste de vre-o 2 ori in timpul noptii, insa restul suntem ceva mai comozi si nu ne mai obosim sa intretinem focul. Pe la vreo 3 dimineata mai erau cativa carbuni iar fetele din camera incearca in zadar sa aprinda un foc(asteptam cu nerabdare cantonamentul in care ni se va preda aprinderea focului, desi in cazul de fata, fara chibrituri, surcele si cu lemne umede cred era inutil vre-un curs). Dupa vre-o ora de scos fum in camera ne dam batuti si suntem nevoiti sa mai deschidem si usa pentru a ne aerisi, pierzand astfel si caldura care era pana atunci. Totusi temperatura mi se pare acceptabila (a se vedea noaptea petrecuta la Malaiesti)

La 7.30 sambata este intalnirea dar pana ne adunam cu totii se face vre-o 8. Pornim spre lacul Bucura iar vremea este superba. Desi nu este soare, este senin, nici prea frig dar nici prea cald iar vantul nu adie deloc. Se incepe cu un urcus putin mai dificil dar treptele formate din radacini, eventual facute de cei din fata mai faciliteaza traseul. Conform regulei de a nu lasa pe nimeni in urma, in fata monomului trece o colega care ne impune un ritm putin cam incet dar macar e constant.

Inaintand asa cu pasi marunti mi-a venit in minte povestea unui inotator la temperaturi extreme: Lewis Pugh. Si s-a gandit el sa inoate si intr-un lac din Himalaya, pentru a avertiza lumea in privinta topirii ghetarilor de acolo. Pana atunci folosise un stil agresiv de inot, cum spunea chiar el, "sa cucereasca apa" . Pe Himalaya s-a sufocat dupa vre-o 50 de metri. Atunci i-a explicat cineva obisnuit cu muntele, ca aici nu trebuie sa se arunce asa, din toate puterile pentru ca nu are cum sa cucereasca muntele. Din contra, trebuie sa se gandeasca ca muntele e un loc special, aproape sacru, iar el e un oaspete si tot asa cum intr-o biserica nu intra alergand si tropaind cu bocancii, si pe munte trebuie inaintat cu pasi cat mai umili si marunti, pentru a-si pastra energia cat mai mult timp. Si in final a reusit sa inoate 1 km, in apa de 2 grade Celsius, folosind stilul bras(care-l ura pana atunci fiind prea incet) si rugand colegii sa pastreze linistea cea mai deplina.

Un interviu complet, si trancris este aici.

Eu am profitat de acest ritm pentru a face cat mai multe poze. Daca in ziua precedenta, privelistea mi s-a parut frumoasa, acum parca mergeam printr-o lume scoasa din cartile postale de Craciun. Brazi plini de zapada, poienite cu zapada neatinsa si din cand in cand cate o raza de soare, pe toate incercam sa le fotografiez, cu aparatul dar si mental pentru a pastra amintirile cat mai vii atunci cand ma voi intoarce in oras. Dupa cabana Gentiana, brazii mari si plini de zapada au fost inlocuiti de puieti mici si desi, toti inclinati spre vale. Nu-mi era cunoscuta aceasta imagine si mi-a luat ceva timp sa realizez ca de fapt, cand ma fost prima data ei erau complet ingropati in zapada, lucru care explica marimea lor mica si aplecarea spre vale. Odata cu ei au aparut in stanga si dreapta traseului nostru crestele masive ale Retezatului. Acum se vedea frumusetea adevarata a acestor munti. Sunt.. mari, masivi, impunatori, este greu de explicat in cuvinte. Au un aer maestuos, ca si cum ar fi niste fiinte vechi de cand lumea, impietrite acolo dar radiind o putere care te obliga sa-i respecti.

De la Retezat 25-27 feb 2011

Si mergeam pe acest culoar, care parea sa se afunde intr-o creasta ascutita inghetata, Creasta Bucurei. Obiectivul aparatului foto este prea mic pentru a incadra toata panorama. Pe traseu intalnim si alti alpinisti muti dintre ei zambind la vederea unui card atat de lung de oameni si mi se pare ca am fost chiar si filmati. La baza crestei, unde este un punct de belvedere am facut o pauza de mancare/ceai/documentare/poze/aprovizionare. Aici am baut pentru prima data apa din izvor de munte care in afara de cateva impuritati... naturale cre ca e mai buna decat cea din oras. Moldo ne da o veste buna, si anume ca vremea e asa de frumoasa incat se poate ajunge pe varful Pefealga. Ieeei!!!

De la Retezat 25-27 feb 2011

De asemenea ne explica care ar fi caile de acces si care va fi cea pe care mergem noi. Intram pe o portiune unde riscul de avalansa este ceva mai ridicat asa ca pornim in grupe de 10 aplicandu-se regula minimizarii pagubelor: daca e sa plece vre-o avalansa macar sa-i ia doar pe 10 dintre noi :). Dupa ce trecem cu bine si portiunea aceasta ajungem la alta care ne pune cu adevarat la incercare. Suntem pusi in fata unui perete de zapada si stanca aproape vertical. Incearca Moldo diferite traiectorii si pana la urma mergem pe urmele unor alpinisti care trecusera cu vre-o juam de ora inaintea noastra. Fetele pleaca intai, desi recunosc ca nu am inteles de ce pentru ca pana am urcat eu, zapada era taiata destul de mult cu trepte clare, si mi s-a parut mai usor decat daca as fi fost printre primii. Exceptand ultimii metri unde intr-adevar au trebuit abordati fie cu bete fie cu ajutorul corzii.

De la Retezat 25-27 feb 2011

Dureaza cred vre-o ora pana trecem cu totii dar a meritat pe deplin. De pe culme, avem o panorama la 360 de grade iar pentru mine este o imagine fascinanta. Se vad lanturi intregi de munti, cu varfurile inzapezite, urmate de vai apoi iarasi munti si tot asa pana la orizont. Un adevarat labirint geografic, cu inaltimi de aproape 2000 de metri se tot desfasura sub ochii mei. Evident am facut poze care sa acopere toate unghiurile posibile inclusiv cu varful Peleaga care se invaluise deja in ceata. Din aceasta cauza n-am mai continuat spre el, dar eu cel putin eram multumit si fericit ca ajunsesem asa de departe. Nu stiu cum sa descriu in cuvinte acel sentiment pe care il aveam, cand dupa o zi intreaga de urcat simteam ca toata oboseala a disparut. Ca de fapt, efortul de a ajunge pana aici a fost o placere, incununata acum cu un sentiment si mai puternic de multumire si fericire. Cred ca implinire se apropie cel mai mult de ce era in sufletul meu.

De la Retezat 25-27 feb 2011

Si ce mult mi-ar fi placut sa ma pot intinde acolo si sa privesc la nesfarsit muntii!!!. Dar vremea se strica, venea ceata si vantul se intetea astfel ca suntem nevoiti sa ne intoarcem. Pe unde abia urcasem noi pe coarda, acum am coborat in cateva secunde pe... topogan. Si nu orice fel topogan: lung de peste 50 de metri si inalt de vre-o juma de metru, cand m-am bagat in el eram aproape ca intr-un tunel. Alunecarea a durat cateva secunde si din cauza vitezei hainele de pe spate mi s-au ridicat pana la gat astfel ca mai mult am alunecat pe spate. Da, e o adevarata senzatie sa te freci cu spatele gol pe zapada la 2000 de metri!!!.

Ziua nu se terminase inca, asa ca am apucat sa indeplinim si obiectivul principal al aplicatiei. Adica saparea unei gropi mari pentru a ne arata Moldo gasirea straturilor de zapada si estimarea pericolului de avalanse. Operatiune care dureaza indajuns de mult incat sa inghet, si cred ca si altii se simteau la fel. Pentru ca la final toata lumea a pornit-o intr-o goana spre cabana, condusi de Bunicu care a bagat un ritm de proba olimpica si incheind cu Carici care se balacea prin zapada.

La cantina am fost ceva mai civilizati decat in seara precedenta, sau poate a fost din cauza oboselii. M-am hidratat cu vre-o 2 cani de ceai si un bol mare de ciorba, tot asteptand sa inceapa traditionala cantare. Dar caldura din cabana ma ispitea prea tare asa ca am renuntat si m-am dus sa ma culc. Sau cel putin am incercat. La inceputul serii s-au pus lemne cat sa fie cald pana dimineata. Si a fost cald, ceva mai fierbinte, foarte fierbinte, insuportabil de fierbinte in prima parte a noptii; atat de fierbinte incat a fost o adevarata placere sa ies afara doar in lenjerie, undeva in miezul noptii. Si tinand cont ca a doua zi m-am trezit la 5 dimineata pentru a pleca la 5.30, pot spune ca a fost o noapte mult prea scurta dupa ziua precedenta.

Ne-am incolonat si am plecat incet spre autocare. Am mers cu frontalele stinse si in liniste, ca un semn de respect fata de acest colt de natura care si-a dezvaluit frumusetea pentru noi si pe care trebuie sa-l pastram la fel de neatins precum l-am gasit.

Am scris mult dar ar fi si mai multe de scris. Asta pentru ca fiecare minut petrecut acolo e diferit fata de ceea ce traiesc in fiecare zi. Fiecare detaliu ar putea fi descris in pagini intregi: potecile neumblate, poienitele luminoase, vre-un varf care strapungea cerul, miile de stele care palpaiau noaptea. Au ramas destule lucruri nementionate: discutiile din cabane, de pe autocar, concursul de bancuri si multe altele. Dar pentru mine acesta este si farmecul, sa traiesc atat de intens in cateva zile incat acestea sa-mi ramana in suflet, preferabil, pentru totdeauna.

Apoi si noi si trairile noastre pot fi asezate frumos intr-o poveste. Sunt sigur ca s-au legat si s-au intarit prietenii si ca fiecare a ramas macar cu o amintire de neuitat. Nu a fost usor, nu a fost o plimbare intr-un parc dar tocmai de aceea pot spune ca A MERITAT!

"You cannot stay on the mountain forever. You have to come down again. So why bother in the first place? Just this: What is above knows what is below, but what is below does not know what is above. One climbs, one sees. One descends, one sees no longer, but one has seen. There is an art of conducting oneself in the lower regions by the memory of what one saw higher up. When one can no longer see, one can at least still know." (Rene Daumal, Mont Analogue)"

Multe alte poze frumoase sunt aici

Malaiesti 12-13 februarie 2011

2011-02-15T16:53:00.016+02:00

In weekendul 12-13 februarie am incalcat 3 reguli ale mersului pe munte:

1. Am plecat singuri(doar eu si prietena mea) pe un traseu necunoscut

2. Am plecat singuri pe un traseu necunoscut iarna

3. Am plecat singuri pe un traseu necunoscut iarna in timpul unei avertizari de furtuna cu viscol.

Evident nu recomand nimanui sa faca acest lucru si sper sa n-o mai fac nici eu. Am redus cat mai mult riscurile prin studierea traseului, cam timp de o saptamana m-am uitat pe toate hartile posibile pana am memorat toate detaliile. am citit toate jurnalele celor care au mers inainte, l-am inebunit pe cabanier cu telefoane despre starea vremii si a traseului.

Nopatea de vineri spre sambata a fost plina de griji. Cei de la INMH au dat o avertizare de furtuna si viscol la munte, pericol de avalanse, scaderea brusca a temperaturii, tot tacamul. Si tinand cont ca aveam sa mergem pe un traseu necunoscut si destul de lung, estimam eu la vre-o 7-8 ore, am avut un somn agitat in acre imi faceam nmai planuri pentru orice fel de situatie posibila si imposibila. Deja nu mai ne vedeam ajunsi la Malaiesti si ma gandam cum va fi noaptea urmatoare dormind in sala de mese la Diham. Sau in cele mai rele inchipuiri imi imaginam o furtuna grozava de nu puteam iesi nici din Busteni.
Se face in final dimineata si n mai am nici o rabdare sa ajung odata la Busteni sa pot lua o decizie. SIngura consoloare este ca mergem cu acceleratul de la 7:10, dupa ce atatea ture ne trezeam cu noaptea-n cap pentru personalul de la 6 (cand stai la capatul opus la Bucurestiului trebuie sa-ti iei o marja mare de timp doar pentru a ajunge la gara). De asemenea in tre, un comfort binevenit. Destule locuri libere astfel incat ne alegem 2 scaune la fereastra, spatiu destul ca sa-ti intinzi picioarele si liniste cat sa motai.

Ajungem in Busteni. Vreme inourata si ceva lapovita si ninsoare dar fara putin de vant. Habar n-avem cat vom face pe traseu dar vrem sa salvam fiecare minut astfel ne hotaram sa luam un taxi pana la Gura Diham. Deoarece pierdem cateva minute invartindu-ne in jurul toaletei din Busteni care arata foarte bine de afara dar incuiata, nu mai gasim nici un taxi in gara dar dupa cativa pasi vedem unul liber si-l oprim. Ajunsi la Gura Diham vedem multe grupuri de muntomani si nici nu coboram bine din masina ca un grup de adulti si un copil simpatic ne "agata". Merg si ei la Malaiesti dar tot pentru prima data. Dar suntem bucurosi ca nu vom fi singuri.

Pe la 10 fix incepem urcarea pe Panta Prostului urmarind triunghiul albastru. Dupa aceea traseu usor, ca de plimbare prin padure. Zapada mica, cativa cm nici n pune problema la inaintare. Facem pauze mici si dese, nu ne fortam, dar avem un ritm destul de constant. Cand ne apropiem de Saua Baiului incepem sa simtim vantul si apare intrebarea daca vom fi spulberati de acele rafale de peste 120km/h cu care ne-au speriat meteorologii.

De la Malaiesti 12-13 feb 2011

Pe drumul forestier zapada se depunde din ce in ce mai mult. Impingem si o Dacie care vroia sa ajunga la Diham dar chiar si cu lanturi era imposibil pe viscolul acela. Pana ajungem la Diham vantul e destul de puternic

De la Malaiesti 12-13 feb 2011

Pe la 11:45 ajungem si la Diham mai devreme decat in cel mai optimist scenariu al nostru. Luam o pauza de o ora in care mancam o ciorba de vacuta, banane, sandvisuri si bem un ceai cald si bun. Intre timp incepe sa ninga din ce in ce mai tare dar se potoleste vantul.

Cu burtica plina incepem o coborare de aproape 300 de metri care ma face sa ma gandesc cum ne vom simti in ziua urmatoare la urcat. Si la faptul ca vom avea de urcat mai mult dat dublu pana la Malaiesti.

Traseul se continua urcand usor, pe o ninsoare dasa dar linistita. La punctul de belvedere ne tragem in cateva poze insa e cam ceata.

De la Malaiesti 12-13 feb 2011

Incetul cu incetul ne adunam din ce in ce mai multi si ne ordonam intr-un sir de vre-o 10-15 oameni.

Un sir de brazi ne deschide poteca si ne ofera o portiune de traseu plat.

De la Malaiesti 12-13 feb 2011

Pe la ora 16:45 ajungem si la cabana. Si suntem foarte surprinsi ca am facut traseul intr-un timp asa de scurt. Noua care ne era frica ca ne pinde ora 6-7 seara si intunericul pe traseu. In sfarsit, ne cazam intr-o camera cu 8 paturi alaturi de inca 2 tineri muntomani. Mai pe seara intreaga camera se umple dupa ce vine si un grup mai numeros si foarte vesel.

In sala de mese o imagine care n-o mai vazusem. Pana acum am mers la cabane.. mai accesibile, chiar si cu masina de aceea se observau destui oameni imbracati in blugi si adidasi. Aici, toate lumea cu echipament profesional, rucsaci enormi, pioleti, coltari si chiar si casti. Se vedea clar ca cine ajunge aici nu se joaca de-a muntele. Pentru mine, al carui echipament este jumate luat de la Decathlon si acolo ce era mai accesibil, ma desfatam privind piese nmai de la Mammut in sus, Salomon si Gravity parea sa fie preferatul multora.

Pe la ora 18:30 ne bagam in pat. Ceilalti colegi de camera veneau de pe trasee mult mai grele si a doua zi vroiau sa ajunga si pe Omu si aveau nevoie de odihna. Ne gandim ca si noi suntem destul de obositi si un somn lung nu strica asa ca adormim la incredibila ora 19. Dar din pacate somnul nu dureaza prea mult pentru ca dupa cateva ore ma trezesc inghetat bocna. Caldura este oprita, nu avem sac de dormit asa ca pun pe mine toate hainele care le am. Dar imposibil sa ma incalzesc incat sa adorm asa ca restul noptii trece intr-o stare de semi constienta. A fost o noapte foooarte lunga. Dimineata cand ne trezim, era un frig de ieseau aburi pe gura si cam toata lumea a dormit agitat din cauza frigului. Din 9 oameni doar 2 au avut sac de dormit si s-au putut bucura de un somn linistit.

Socul cel mare vine cand imi bag picioarele in bocanci. Sunt ei impermeabili dar din pacate nu prea respirabili asa ca seara erau cam transpirati pe interior iar pe timpul noptii, umezeala a inghetat. Era ca si cum mi-as fi pus picioarele in 2 sloiuri de gheata, chiar daca aveam niste soseste care se laudau ca tin cald chiar si la -10 grade. Simteam ca toata caldura din corp mi se scurge prin picioare asa ca mi le bag in 2 pungi si apoi in bocanci. Chiar daca aveam sa transpir dar macar mai simteam ceva caldura.

Trebuie sa ma incalzesc cat mai repede asa ca la micul dejun iau o omleta cu de toate, o ciocolata calda, o cafea fierbinte si o banana. Si iesim cat mai repede afara sa ne miscam. Totul era inghetat dar un soare frumos si un cer limpede.

Privelistea mi se pare nemaivazuta. de fapt chiar n am mai vaut asa ceva. Eram paziti strasnic din 3 parti de pereti de stanca. Nemaivazand altceva in afara de stanca aveam impresia ca eram intr-un cuib de piatra inaltat la cer.

De la Malaiesti 12-13 feb 2011

Am un mare regret cand trebuie sa plec. Nu ma mai satur sa privesc atata salbaticie si incerc sa memorez cat mai multe peisaje. Dar trebuie sa ne intoarcem. Pe traseu, ninsoare din ziua precedenta a asternut un covor de un alb perfect.

De la Malaiesti 12-13 feb 2011

De la punctul de belvedere avem o priveliste mult mai frumoasa decat sambata. Se vede pana la capatul lumii :)

De la Malaiesti 12-13 feb 2011

Din pacate la intoarcere mergem singuri asa ca drumul pare mult mai lung. Mai ales partea de urcus pana la Diham. Sau poate se adunase si ceva oboseala. Mancam o mamaliguta cu pranza, ne realimentam termosul cu ceai si o luam la pas repejor ca sa prindem personalul de 17.50. Nu inainte de a-l mai fotografia pe impunatorul Bucsoiul pe care nu il vazusem niciodata iarna.

De la Malaiesti 12-13 feb 2011

De la Diham mergem pe un traseu alb imaculat, aproape neumblat si apoi intram pe drumul plin de gheata de la Gura Diham. Din nou ne depasim asteptarile si ajungem cu o ora mai devreme dar cu 10 minute pra tarziu pentru a lua acceleratul de la 16.50. Dar dupa o asemenea aventura nu mai conteaza o ora de asteptare, ne plimbam lejer prin Busteni pana la sosirea personalului plin pana la refuz.

Concluzie: un traseu foarte frumos de facut in orice anotimp( de fapt fiind interzis iarna e si singurul spre Malaiesti). E destul de mers si atat la dus cat si la intors e si de urcat si de coborat, ceea ce poate fi un pic solicitant la intors sa mai urci din nou o diferenta de nivel de 300 de metri. Privelistea e bestiala, cred ca vara as putea sta acolo o zi intreaga fara sa ma mai satur sa privesc acele stanci.

Mai multe fotografii pot fi vazute aici

Orson Scott Card - Saga lui Ender si Saga Umbrelor

2011-01-05T13:57:00.003+02:00

In total sunt 8 carti.

Jocul lui Ender, Vorbitor in numele mortilor, Xenocid si Copii mintii formeaza Saga lui Ender si sunt primele scrise. Urmatoarele 4 in ordine publicarii fac parte din Saga Umbrelor: Umbra lui Ender, Umbra hegemonului, Umbra marionetelor si Umbra uriasului. Am mentionat de ordinea lor pentru ca cronologic evenimentele se desfasoara altfel: intai este Jocul lui Ender, apoi Saga Umbrelor, si apoi se continua cu restul cartilor din Saga lui Ender.

Dupa ce am cerut cateva pareri pe internet am inceput sa le citesc in ordine cronologica, deoarece in cartile din Saga lui Ender se fac cateva referiri la evenimente petrecute in cealalta Saga si deci e mai usor de inteles. Unii oameni care au citit in ordinea publicarii s-au plans ca abia au putut termina prima Saga din cauza golurilor care au fost umplute in ce-a de-a doua.

Jocul lui Ender este intr-adevar o carte care merita citita. Chiar daca este marcata ca fiind SF, este un SF foarte usor si as spune ca mai curand este o carte psihologica. Actiunea se desfasoara intr-un viitor in care omenirea este unita impotriva unei rase extraterestre urmand a se purta o batalie finala. La nivel planetar, exista un program prin care copiii sunt monitorizati iar cei care au calitatile necesare pentru a face parte din acest razboi sunt inrolati inca de la varsta de 5 ani. Ender este unul dintre acestia, iar cartea prezinta incercarile prin care trece acesta in cei 10 ani pe care ii petrece la Scoala de Lupta. Dupa cum spuneam, este ceva mai mult psihologic deoarece se pune destul accent pe trairile personajului, modul de infruntare a tuturor provocarilor pe care adultii le pun in calea copiilor pentru a-i pregati de razboi.

Acesti copii, la 5-6 ani invata sa foloseasca arme, sa se comporte ca intr-o armata adevarata iar la 8 ani cei mai buni dintre ei devin deja comandanti cu destule cunostinte psihologice si strategice pentru a-i comanda pe altii in lupta. Sunt fortati sa se maturizeze si sa-si infrunte temerile departe de ajutorul familiei, avand alaturi doar camarazii de lupta. Mi-a amintit intr-un fel de cartea Baietii din strada Pal carem-a impresionat foarte mult.

Finalul cartii este de asemenea palpitant si ultimele pagini le citeam pe nerasuflate. Deci chiar daca nu sunteti un fan al genului SF cartea va fi cu siguranta o lectura placuta.

Celelalte 3 carti sunt intr-adevar literatura SF. Actiunea se desfasoara la 3000 de ani dupa Jocul lui Ender iar civilizatia umana este imprastiata in toata galaxia. Nu mi s-au mai aparut la fel de alerte ca si Jocul lui Ender si sunt parca prea pline de morala. Se introduce o noua rasa de extraterestri si lucrul cel mai interesant este cum prezinta autorul barierele de comunicare dintre oameni si alte rase. Te face sa te gandesti ca lucruri care pentru noi sunt ceva primar, de la sine inteles, precum viata, moartea, durerea este posibil ca pentru alte forme de viata sa aiba un cu totul alt inteles.

Trecand la cealalta Saga, Umbra lui Ender prezinta viata lui Bean, un alt elev al Scolii de lupta, prieten foarte bun cu Ender. Aceleasi lucruri care au fost prezentate in Jocul lui Ender sunt relevate si aici, doar ca prin ochii lui Bean, deci ca actiune cartea nu prea aduce nimic nou (uneori chiar ma plictiseam pentru ca reciteam aceleasi evenimente). Doar ca Bean vine din alte mediu si traieste altfel provocarile de la Scoala; daca Ender era fiul unei familii de oameni de rand din America, Bean a trait de la varsta de 1 an pe strazile din Rotterdam. Cartea incepe cu lupta lui pentru supravietuire care va avea urmari pe parcursul tuturor celor 4 carti.

Urmatoarele 3 carti se petrec imediat dupa aceasta, cand copii revin la familiile lor. Insa odata ce au scapat de amenintarea extraterestrilor natiunile incep sa se razboiasca pentru suprematia planetei, acum ca pot avea si ajutorul copiilor-soldati pe care i-au trimis la Scoala de Lupta. Le-am citit ca si cum ar fi carti de geopolitica, autorul face si desface aliante intre cele mai puternice natiuni, se descriu razboaie intre diferite culturi si iau nastere noi organisme mondiale de mentinere a pacii. Pe acest fond se construieste personajul lui Peter, fratele lui Ender, si a lui Bean. Totodata, se dezvaluie trecutul lui Bean iar unul din dusmanii lui de pe vremea cand traia pe strazi ii ameninta atat viata cat si pacea mondiala. Sunt 3 carti frumoase pentru cei carora le place politica si diplomatia, amestecate cu o poveste de dragoste (intre Bean si o alta eleva de la Scoala). De asemenea lucrul cel mai impresionant, mi s-a parut modul de abordare: cum ar fi ca evenimente de importanta mondiala sa fie coordonate de niste copii de 15-16 ani.

Dar daca 8 carti vi se par prea mutl de citit, recomand macar prima carte Jocul lui Ender.

Bete trekking Husky

2010-12-21T17:20:00.003+02:00

De vre-o doi ani de zile imi doream sa-mi cumpar niste bete de trekking. Recunosc ca nu stiam exact cat de mult ma vor ajuta, dar mi se parea ca dau un aer asa, de profesionist :D. Plus ca le consideram mai mult niste accesorii si aveam alte chestii mai imporatent de cumparat.

De curand am cumparat o pereche de bete Husky, pe care le-am si folosit la un traseu destul de greoi, in principal din cauza vremii. Si pot zice ca daca sunt utilizate corect ajuta mult. Cel putin la urcare. Nu mi-au mai obosit asa de mult picioarele. Ci putin picioarele si putin mainile :).

Un ghid bun de folosire e aici si aici( acesta are si poze). Ideea este ca atunci cand avansezi impingi si in maini, ceea ce preia o anumita sarcina de pe picioare. Teoretic, ar trebui sa inaintez si mai repede, dar probabil ca fiind la inceput mie mi s-a parut ca am mers mai incet, pentru a-mi sincroniza miscarea de maini si impingere cu cea de la picioare. De asemenea, pe portiunile foarte inclinate, pur si simplu se infing ambele bete in fata si se folosesc pe post de sprijin.

Dar de asemenea au si neajunsuri. In primul rand mi s-au parut fragile. Cu toate acele imbinari, sunt mai sensibile decat niste bete de schi. Ca sa nu mai zic ca din prima seara am blocat unul dintre ele in pozitia deschis, adica nu se mai putea fixa. A trebuit sa le desfac pe ambele ca sa vad cum functioneaza mecanismul la celalalt ca sa-l pot repara. L-am reparat in final dar mai apoi pentru a nu repeta povestea, in timpul turei nu le mai strangeam asa de tare si in momentul unei presiuni mai mari se telescopau. Cam odata la ora trebuia sa le verific si sa le mai strang. Posibil ca cele mai scumpe sa fie mai rezistente.

Apoi pe portiunile cele mai dificile tot mainile sunt de baza, astfel ca trebuie telescopate, asigurate de rucsac si apoi la finalul portiunii ajustate din nou. Si la inceput, pana ma obisnuiesc cu ele dureaza cateva minute.

Dar per ansamblu, sunt ideale pentru turele lungi, care nu sunt cu multe portiuni de stanca. Sunt sigur ca odata ce imi voi mai imbunatati tehnica se vor dovedi si mai utile.

Ciorapi Mund Explorer

2010-11-30T13:09:00.003+02:00

In ultimele 2 ture am purtat o pereche de ciorapi Mund Explorer. Desi am si 2 perechi de sosete de lana, utilizate in ultimii 2 ani am vrut sa incerc si acest tip de ciorapi speciali pentru drumetii. In primul rand sunt ceva mai usoare, mai compacte si mai subtiri decat cele de lana. Cu toate acestea sunt la fel de calduroase. In prima tura din octombrie mi-a fost prea cald in ele si cred ca le voi folosi doar iarna, in primavara urmand sa cumpar altceva. De asemenea mi se par si mai... mulate pe picior iar in zonele de calcai si a pernitelor au intarituri si sunt mai moi probabil pentru a reduce riscul de aparitie a bataturilor la mers indelungat. In rest se comporta exact ca cele de lana si chiar daca se uda piciorul ramane cald.

Pot spune ca sunt un accesoriu util, dar nu important cel putin nu la nivelul turelor de 1-2 zile

Trocathlon 2

2010-11-17T17:24:00.004+02:00

Dupa cum spuneam intr-un post anterior, mi-am dus bicicleta veche la Trocathlon. Si am avut nororcul sa se vanda, cu minunatul pret de 225 de roni. Pretul initial de pornire a fost de 300 de roni si s-a vandut in ultima zi la 75% din pret. Fie ca actualul proprietar sa aiba grija de ea si sa o stapaneasca serios.

Intre timp m-am documentat ce bicicleta sa-mi cumpar. Criteriul obligatoriu era sa aiba furca cu amortizor, apoi sa fie cat mai usoara. Am dat o raita pe la magazinele mai mari din Bucuresti de profil, BikeExpert, DKBike si Veloteca, in cautarea modelelor 2010 la pret redus.

Initial eram pornit sa-mi cumpar o bicicleta hibrida, adica una cu roti subtiri dar mai mari de 28 de inchi, dedicata mai mult asfaltului dar care are si amortizor mai slabut pe fata, asemanator MTB, pentru drumuri mai accidentate. Dupa ce am banghit vre-o 2 modele mai aratoase, am zis sa le si incerc pe viu dar ca de obicei, socoteala de acasa nu se potrivea cu cea din piata: stocul era pe 0.

Asa ca am revenit la ideea de a-mi cumpara tot un MTB. Dupa ceva discutii pe forumuri am ales un Rockrider 5.2 de la Decathlon la pretul de 1000 de lei.

Din pacate nu am apucat sa o testez decat o singura data, 3 ture in jurul parcului Tineretului. S-a comportat decent dar nu pot spune inca care sunt partile slabe. Insa pot aprecia saua, e fooarte moale, cred ca are un gel sau ceva.

In rest pot spune ca o suspensie fata imbunatateste mult comfortul unei plimbari. Pur si simplu nu se mai simt toate denivelarile si gropile si in plus viteza este mult mai mare. Oricum, momentan sunt destul de entuziasmat de noua achizitie asa ca va trebui sa mai merg ceva km ca sa gasesc punctele slabe.

Ceea ce m-a suprins a fost ca erau o gramada de modele la magazin, inclusiv hibride. De fapt mi se pareau mai multe modele decat asta vara. Si acestea sunt la pret redus, de exemplu RR 5.2 care l-am luat in vara costa 1500. Deci, pentru o bicla de calitate decenta si o reducere la fel incercati la Decathlon. Mai greu e cu rabdarea, mai e mult pana la primavara

Stand up comedy

2010-11-11T15:39:00.002+02:00

Recunosc ca nu am mai auzit de George Carlin pana acum, dar are niste show-uri bestiale. Am ras cu lacrimi la birou la cele doua de mai jos despre calatoriile cu avionul:

Bocanci Grisport

2010-11-01T13:46:00.002+02:00

Cred ca cea mai importanta piesa din echipamentul drumetului pe munte sunt bocancii. Nimic nu e mai sacaitor decat sa mergi cu picioarele reci sau umede ca sa nu mai zic ca niste incaltari neadecvate traseului sau incomode sunt periculoase, sau in cel mai bun caz iti provoaca niste bataturi de sa nu te mai apropii de munte un timp bun.

Acum 2 ani cand am inceput sa fac cateva ture mi-am pus problema de a-mi cumpara niste bocanci conceputi pentru mersul pe munte. Din fericire, pentru iernile de la noi niste bocanci de 3 sezoane sunt ok, astfel incat o pereche buna e de ajuns pentru tot timpul anului. Problema era costul, la magazine precum Himalaya, Ascent sau Montrek o pereche incepe de la 350 roni care pentru un debutant poate fi un pic prea mult.

Cautand diferite recomandari pe net, am gasit firma Grisport. Aceasta are fabrica la statia IMGB, mai nou Dimitrie Leonida) si are si un magazin de desfacere. Au si un site, cu o mini harta, dar in mare se iese de la metrou si se merge spre stanga, in sensul de iesire din oras si dupa vre-o suta de metri se vede o reclama rotunda cu Grisport.

Prima pereche a costat 110 roni si m-a tinut un an, timp in care i-am fortat destul pe orice tip de vreme. Ba chiar s-au comportat mai bine decat altii mai "nobili" gen Reichle care au intrat la apa/zapada. In plus nu i-am intretinut deloc, cred ca daca as fi aplicat ceva solutii de impermeabilizare ar fi fost buni si acum. De fapt, ii mai folosesc in oras atunci cand nu e prea multa apa fiind caldurosi si mai usori decat niste ghete.

Acum cateva saptamani am fost din nou la fabrica sa-mi cumpar altii. Am ales tot ceva din gama entry, modelul DG59G, la pretul de 180 de lei. Au membrana Gritex, asemanatoate Goretex-ului, deci impermeabila si respirabila, si in exterior piele nubuk. Nu prea mi-au placut cusaturile cam in exces(primii nu aveau deloc cusaturi) si faptul ca le lipseste intaritura din varf, acolo fiind un loc vulnerabil daca ii lovesc de pietre si radacini.

In rest sunt destul de comozi, nu au intrat la apa, desi pana acum nu am mers prin ploaie, doar prin ceva noroi. Au mult mai multe modele la magazin, pana la preturi de 3-4 milioane. Insa unele modele sunt la lichidari de stoc si daca ai noroc sa fie si marimea potrivita le poti lua la jumate de pret. Se gasesc si adidasi si ceva articole de imbracaminte(treninguri, bluze, veste dedicate activitatilor in aer liber)

Aceleasi modele sunt vandute si in cateva magazine de echipament sportiv si incaltaminte fiind trecute ca provenind din Italia si la preturi duble fata de magazinul din fabrica :D

In concluzie pot spune ca sunt o alternativa buna la amrcile de renume si scumpe. Am fost multumiti de ei, in conditiile in care faceam cam o tura pe luna si au prins orice vreme posibila. Sper ca si noua pereche sa fie la fel. Mai ales ca mi-am luat ceva de intretinere.

2000 de ani - Conexiuni

2010-10-29T14:44:00.001+03:00

1. Tu esti lumina de luni dupa-amiaza,
Tu esti fara doar si poate a mea,
Ingerul care ma vegheaza
Vinerea si sigur duminica.

2. Tu ai dimineata pofta de joaca.
Imi pui poza ta in buzunar,
Si-apoi imi spui "nu-i nimic o sa-ti placa,
Am sa fiu cu tine iar si iar".

R. Parca ar fi, parca n-ar fi,
Parca m-as indragosti.
Voi ramane cu tine
Inca 2000 de ani.

3. Tu esti lumina de luni dupa-amiaza
Ma are in paza dragostea ta.
De-acum inainte ce mai conteaza
Fara doar si poate estï a mea.

Cum sa-ti furi bicicleta

2010-10-26T17:49:00.002+03:00

Zilele trecute am vazut un filmulet, foarte fain realizat, despre cat de usor se poate fura o bicicleta legat in Bucuresti, chiar si din locurile cele mai aglomerate. Ba si mai mult oamenii sunt si dornici sa ajute pe cineva sa taie lantul.

Nu credeam ca in curand eu voi fi cel care va avea nevoie de ajutor sa "fure" o bicicleta... doar ca era a mea.

Sambata m-am dus cu ea la Decathlon sa o inscriu la Trocathlon. Intru cu ea la metrou la Brancoveanu, insotit de o mutra acra a vazatoarei de cartele. Dupa ce cobor la Unirii observ ca era destul de algomerat ca sa ma pot strecura usor cu bicicleta si cum era si frumos afara am zis sa ies si sa ma duc pe bicla pana la magazin. Ma ratacesc putin pe la Eroilor, fac un ocol maricel pana reusesc sa intru pe Iuliu Maniu. Acolo, masini bara la bara dar ma deplasez usor pe langa ele.

Ajuns la destinatie, imi leg bicicleta cu antifurt de rastelurile de acolo. Click la antifurt, click si in capul meu... sa verific daca am cheia. Nu o am, o lasasem pe masa. Ce-i de facut?

Ma duc frumos la cei din magazin, intai intreb despre Trocathlon apoi le spun si povestea mea. Mai era un client pe acolo, incep cu totii sa se distreze si nu sunt prea nerabdatori sa ma ajute. Din inspiratie divina, la plecare m-am gandit sa-mi iau si certificatul de garantie pe care era trecut numele meu si seria cadrului. Dupa ce se verifica toate datele astea incercam sa eliberam bicicleta. La inceput cu un cleste, n-a mers. Am trecut la artileria grea, un bonfaier. Acesta din urma trece cam in 2 minute prin lant pe care o sa-l pastrez ca amintire.

Deci am invatat ca data viitoare sa-mi cumpar in primul rand un antifurt care se inchide doar cu cheia si apoi... mult mai gros

Numai noi - Roza Vanturilor

2010-10-25T15:46:00.001+03:00

The Joneses (2010)

2010-10-25T15:00:00.003+03:00

E greu sa vorbesti despre un film fara sa poti spune ceva despre subiect. The Joneses este unul dintre acestea; adica subiectul este original, destul cat sa te puna pe ganduri dar nici ceva prea filozofic. Mi-a placut ca filmul devine interesant dupa 5 minute, dupa 30 este si mai captivant reusind sa se pastreze asa pana la sfarsit. Nu e prea complicat si e co combinatie frumoasa de comedie si drama.

I-am dat un 8 pe imdb.com

Pasarea care ma striga - Prefix Folk MM

2010-10-22T20:49:00.001+03:00

Prefix Folk MM- Pasarea care ma striga

Inapoi la scoala

2010-10-21T15:50:00.002+03:00

Dupa ce in primul an de sedere in marea capitala, am pornit vijelios atacul asupra muntilor patriei, urmatorul an a fost caracterizat de o scadere drastica a numarului de ture(aproape de 0). Am hotarat deci ca nu se mai poate continua asa, trebuie putina miscare. Am hotarat ca cel mai bine ar fi o noua scoala de munte.

In primul rand ca e foarte fain sa fie altii care organizeaza iesirile fara sa-ti bati capul cu transportul, rezervari, cazari etc. Al doilea ar fi ca atat eu cat si Elena ne-am cam pierdut din rezistenta si ar fi bine sa incepem sa cu ture progresive ca dificultate.

Astfel ca ne-am inscris amandoi, din nou, la Pathos. Este un club care organizeaza anual, acesta este al saselea an, ceea ce numesc ei o scoala de munte. Adica un set de ture, din ce in ce mai grele, pentru cei care vor sa vada cum e pe munte. Se incepe cu o aplicatie simpla, la Cabana Diham si se termina cu cel mai inalt varf, Moldoveanu. Intre ele sunt destule ocazii pentru a-ti face amintiri de neuitat, prieteni si sa castigi ceva experienta.

La inceput se fac 2 serii, deoarece sunt prea multi oameni pentru a merge cu toti pe munte. Inscrierile pentru prima serie s-au incheiat dar pentru cine mai doreste mai are loc in a doua serie pana pe 29 octombrie 2010.

Dupa cateva aplicatii, numarul cursantilor cred ca se injumatateste, in ultima aplicatie ajungand doar vre-o 20% din cei care s-au inscris. Deci pentru cine vrea ceva aventura si provocare, sa treaca si pe la Pathos.

Un nou Trocathlon

2010-10-21T15:43:00.002+03:00

Incepand cu 21 octombrie si pana pe 7 noiembrie 2010 se organizeaza un nou Trocathlon(al doilea de fapt).

Pentru cine nu cunoaste acest termen,Trocathlon(ah, ce-mi place cum suna) este un fel de targ de echipament sportiv organizat de magazinul Decathlon. Adica daca ai vre-o rola, bicicleta, schiuri sau alt aparat sportiv il poti duce la magazin iar ei voi incerca sa-l vanda in numele tau. Daca il cumpara cineva, primesti un voucher cu suma respectiva pe care il poti folosi tot in magazin. Evident te poti duce si doar pentru a cumpara echipament la mana a doua. Un criteriu eliminatoriu este ca produsul sa fie in stare de functionare si se pare ca destul de important este si aspectul estetic(fara zgarieturi, murdarie etc).

Mai multe detalii pe pagina lor http://www.decathlon.ro/Oferte

Apropo, am o bicicleta de vanzare :)

Punct si de la capat

2010-10-21T14:38:00.002+03:00

Vreau sa ma apuc din nou de blogging(nu ca as fi facut ceva serios pana acum). M-am gandit ca intre timp s-au mai schimbat lucrurile si am zis sa incerc o alta platforma. Pentru ca urmaresc niste site-uri pe baza de Wordpress am zis sa merg pe varianta asta, la inceput gazduit gratuit de ei.

Facut cont, multe optiuni, un design atragator care te imbia sa scrii, navigare usoara. Dupa primele 6 postari apar primele probleme: nu pot sa fac embed la melodii de pe Trilulilu, de fapt nu pot sa fac emebd la mai nimic, doar la youtube si inca vre-o 2-3 cele mai populare. Asta e o mare problema pentru ca imi plac multe melodii romanesti care le gasesc doar pe Trilulilu. Si nu am inca chef sa platesc inregistrarea unui domeniu doar pentru a avea dreptul sa pun melodii pe un site.

Asa ca inapoi la blogger care primeste tot ce arunc in el. Imi lipseste de la Wordpress clasificarea articolelor in categorii cu posibilitatea de a le pune apoi mai multe tag-uri. Aici trebuie sa mimez un fel de meniu doar prin tag-uri, a se vedea Norul meu din dreapta. Dar cred ca voi supravietui

14 blades (2010)

2010-10-21T14:28:00.001+03:00

Link IMDB

Majoritatea filmelor chineze m-au impresionat placut, cu scenele lor de arte martiale, sabii in special precum si locatii, decoruri viu volorate si exotice. De fapt cand zic majoritatea, imi vine in minte doar Hero si tot astept sa gasesc unul care sa se ridice la acel nivel. Am dat din intamplare peste 14 blades, am vazut ca e cotat mediu pe IMDB dar are comentarii favorabile.

Din pacate nu am reusit sa il termin. Ideea este buna, actiune destula, lupte frumoase doar ca... pur si simplu, parca este facut de un regizor amator. Prea multe personaje se invart in jurul celor principale, prea multe evenimente unele dintre ele puse doar pentru a da ceva actiune filmului, fara a avea nici o legatura cu intriga. Era ca si cum m-as fi uitat la un serial de cateva episoade comprimate in 90 de minute. Dupa 15 minute am fost tentat sa-l opresc dar mi-am zis ca poate mi s-a lenevit mintea, m-am obisnuit cu filmele americane seci liniare. Insa dupa alta jumate de ora am cedat. Prea multe chestii fara rost erau puse acolo, doar pentru a evidentia ceva la un personaj.

Nota finala 6, cu indulgenta, oarecum pentru a mai incuraja si filmele straine.

Salt (2010)

2010-10-21T14:27:00.000+03:00

Link IMDB

Evelyn Salt(Angelina Jolie), agent CIA, este banuita de spionaj si, exact cum puteti anticipa, pe toata durata filmului va incerca sa-si dovedeasca nevinovatia si sa salveze lumea(America). Filmul este ok de urmarit intr-o seara, daca nu aveti asteptari prea mari, cu actiune decenta, destule scene de lupta si cateva schimbari ale intrigii astfel incat sa nu va plictiseasca. Poate daca ar fi avut alta tema, altceva decat spioni rusi infiltrati in agentiile americane pentru a aduce suprematia imperiului, ar fi atras mai mult... adica cate filme se mai pot face pe tema asta?!. Nota acordata 7.

Ghid de lectura SF

2010-10-21T14:26:00.003+03:00

Poate fi vizualizat aici

Ghidul este impartit in diferite categorii, pentru fiecare fiind recomandate operele cele mai semnificative.

Unthinkable (2010)

2010-10-21T14:26:00.002+03:00

Right and wrong no longer exists.

Un film de actiune, scurt si la obiect dar nu pentru toata lumea. Un fost soldat american ameninta detonarea a 3 bombe nucleare. Filmul incepe cu agitatia corespunzatoare filmelor americane de agest gen, cu agenti FBI, CIA, Pentagon si inca cateva agentii cu acronime pompoase. Pare doar o alta propaganda si etalare a puterii americane, un cliseu in care binele invinge intotdeauna.

Din fericire lucrurile se schimba cam dupa 15 minute si incepi sa te intrebi daca sa te uiti in continuare. Filmul spune lucrurilor pe nume, ce ai face pentru a salva milioane de vieti. Nu e vorba de un erou macho care omoara pe tipul rau pentru a salva lumea. Exista, sa zicem un tip rau, dar ce sa-i faci daca in viata reala binele nu e intotdeauna raspunsul la rau. Cat de mult te poti cobori, cat de mult rau poti provoca pentru a salva pe altii.

Tratand subiectul torturii prizonierilor, filmul nu se rezuma doar la partea teoretica. Exista scene explicite de tortura, crescand in intensitate. Confruntarea nu este intre "tortionarul" Samuel L Jackson si teroristul nuclear ci intre el si Carrie Anne Moss, agent FBI pentru care totul trebuie facut dupa regulament si in limitele decentei umane(si in nici un caz folosind tortura). Care dintre ei va avea cele mai bune rezultate, metodele cui vor duce la gasirea bombelor si salvarea oraselor.

Nu e un film de care sa te bucuri intr-o seara linistita, dar pentru cine crede ca face fata scenelor violente, va fi un film memorabil.

Nu judeca o carte dupa...mirosul ei

2010-10-21T14:25:00.002+03:00

Cu mare placere pot spune ca am revenit la un vechi obicei: cel de a citi. Imi aduc aminte cat de mult citeam prin liceu, atat literatura obligatorie pentru scoala dar si carti de care auzeam, imi erau recomandate si puteam face rost; tot timpul aveam cel putin o carte imprumutata de la biblioteca.

Apoi a venit timpul "sa-mi fac un rost in viata" si cum scoala putin contribuie la asa ceva, o mare parte din timp trebuia alocat auto-invatarii. Astfel am trecut la carti tehnice, de calculatore, programare, algoritmi si alte dracovenii. Pe ici pe colo mai prindeam cate o carte, dar abia daca citeam 1-2 romane pe an.

Ceea ce mi-a trezit din nou pofta de a citi carti este un dispozitiv numit e-reader, un gadget cum s-ar spune acum si desi eu nu ma dau in vant dupa gadget-uri, acesta mi se pare ceva care merita.

Cel mai cunoscut model de e-reader este probabil Kindle de la Amazon, urmat apoi de cele de la Sony Reader. Evident pe piata americana sunt mult mai multe modele, de toate marimile, culorile si preturile. Din pacate la noi se gaseste doar iRiver Story despre care nu se pot gasi prea multe pareri.

Revenind, de caurand mi-am achizitionat PocketBook 360. (evident dupa ce am citit nenumarate review-uri si am pus 100 de intrebari pe forumurile dedicate, recomand MobileRead). Cateva din motivele pentru care l-am ales:

ecran de 5 inch. desi la inceput am crezut ca e prea mic mi-am dat seama ca de fapt nu prea conteaza marimea ecranului deoarece poti mari/micsora fontul oricat iar schimbarea paginii se face in mai putin de o secunda

carcasa hard cover ofera o protectie a ecranului in plus iar la citire se poate atasa de spatele dispozitivului

interfata minimala: 2 butoane mari si un buton central; vroiam ceva cat mai mic, sa-l pot avea la indemana oriunde, de fapt incape si in buzunarul hainei

Saptamana trecuta am terminat prima carte de citit pe el. Desi la inceput a fost nevoie de putina acomodare cu cititul de pe un ecran, in scurt timp citeam la fel de rapid si de comod ca de pe hartie. Tehnologia E-Ink imita perfect hartia(de aceea nici nu se poate citi pe intuneric) si nu este deloc obositoare pentru ochi. Deoarece ecranul nu are sursa de lumina, bateria se consuma doar la actiuni si se estimeaza ca se poate ajunge pana la 7000 de pagini citite intr-o singura incarcare.

Are o memorie disponibila de aproximativ 490Mb, suficienta pentru cateva sute de carti. Cel mai bun format pentru aceste e-readere este e-pub. PDF-urile pot fi citite dar limitat deoarece textul nu poate fi formatat; din fericire pot fi convertite usor in e-pub cu ajutorul Calibre si nu dureaza decat 1-2 minute.

Deja mi-am copiat multe carti pe care le voi citi: seria Ender de Orson Scott Card, seria Harry Potter si Stapanul Inelelor. Cred ca deja am de citit pentru un an de zile :D

Stiu ca nu se poate compara senzatia de a tine o carte in mana si a o rasfoi, mai ales una noua care are acel miros specific de hartie care parca te indeamna sa nu o mai lasi din mana. Dar cred ca mai mult conteaza opera in sine, decat suportul pe care e scrisa, atata timp cat cititul ramane o placere(nu stiu cum altii pot citi pe un monitor sau un telefon, pentru mine este un chin)

Nu este un gadget minune, nu are gps, jocuri, sunete in mii de tonuri, nici macar nu este color. Dar imi place pentru ca ocupa putin loc si pot citi cartile preferate oriunde as fi.

Limita dintre nori

2009-07-13T11:24:00.017+03:00

Deja nu mai imi pasa de hainele ude si reci care se lipeau de piele sau de oboseala din picioare. Punctul alb luminos proiectat de frontala mea incepea sa aiba diferite culori si uneori chiar sa dispara. Mergeam de mult timp, probabil 18 ore, trecusera 12 ore de cand mancasem cateva fructe uscate si mi-am dat seama ca ajunsesem la acel punct de care orice sportiv se teme. In muschi nu mai exista nici o picatura de energie iar corpul iti striga din orice fibra sa te opresti. Nu ma puteam opri, nimeni nu putea face acest lucru: si-ar fi pus nu numai viata sa in pericol dar si a intregului grup. Posibilitatea de a te prabusi era un lux nepermis. Stiam ca din acest punct incolo, organismul isi va folosi orice rezerva de energie, conservata tocmai pentru aceasta situatie: acea de a supravietui cu orice cost. Eram inconjurat de o bezna aproape materiala, asa ca nu-mi ramasese decat sa ma concentrez pe alte lucruri, ca de exemplu inceputul expeditiei care parea dintr-o viata anterioara.

Vineri, cred ca era ora 20. Stateam intins intr-un cort, ridicat intr-o padurice de langa Sambata de Sus, incercand sa adorm. La miezul noptii urma sa plecam spre cucerirea celui mai inalt varf din Romania astfel incat fiecare minut de somn conta. (Cineva remarcase cum acest club, si poate muntele in general, schimba sensul termenilor: noaptea inseamna doar cateva ore de somn, si acelea in timpul zilei). Insa nu aveam dispozitia necesara pentru a adormi. De fiecare data cand stau in cort am impresia ca sunt una cu pamantul: fiecare pas a celor din jur, fiecare miscare, fiecare adiere o aud; uneori am impresia ca aud si frunzele cazand pe pamant. Incepe sa ploua.

Ora 24. Ma trezesc cu 2 minute inainte de alarma de la mobil. Nu mai ploua iar pe peretii cortului se proiectau tot felul de umbre de la frontalele colegilor care se trezisera mai devreme. Unii incepusera deja sa manance, o ciorba incalzita pe primus, batoane proteice sau fructe. Imi mananc si eu pachetul, ne desfacem corturile si sacii de dormit si le inghesuim alaturi de hainele de rezerva in rucsacii mari pe care ii vom lasa la o casa din apropiere. Eram 20 de lumini intr-o padure, care se miscau de colo colo pana cand, intr-un final ne-am incolonat intr-un monom organizat.

Dupa 2 ore jumate ne oprim la o cabana pentru pauza de alimentare. Fusese un traseu relativ usor sub un cer cu luna plina. Catre ora 4 incepe sa se lumineze si observam conturul primelor creste. Ascutite, dezgolite, mai mult cu pietris si bolovani decat cu vegetatie, erau in drumul nostru ca un avertisement, sa ne spuna ca dincolo de ele nu ne asteapta nimic prietenos.

Urcam prima creasta iar de pe coama ei avem vedere pe sute de kilometri. Mi se parea ca se observa si curbura Pamantului. Soarele (ce putin s-a aratat in ziua aceea!) ne incuraja ca vom avea vreme prielnica. Din varful acestei creste vedem punctul de finish: un munte patratos si masiv care ocupa tot orizontul. Intre el si noi mai erau 3 varfuri de trecut.

Pornim la pas spre primul varf, ne intalnim cu oameni de diferite natii iar o ploicica scurta ne face sa ne echipam cu pelerinele de ploaie. Fiecare varf este mai greu decat celalalt, mai abrupt, mai decis sa ne faca sa ne intoarcem inapoi. Insa la sfarsit fiecare ne rasplateste cu peisaje diferite de tot ce vazusem pana atunci, rupte de realitatea.

Inainte de ultima urcare, varful Moldoveanu se invaluie intr-un nor, de parca vroia ca orice pret sa se ascunda de noi. Plecam spre el pe o poteca ingusta formata numai de bolovani. Nu mai este drumetie, este escalada 100%, ne folosim de maini si genuchi pentru a putea inainta. Sus nu ne astepta decat ceata si nori.

Mai aveam probabil 200 de metri, pe o vizibilitate de 10 metri maxim, uneori si doar 2-3, pe o poteca ingusta de o palma. De o parte de si de alta se deschideau goluri care se pierdeau in ceata. Pe o portiune de cativa metri a trebuit sa escaladam un perete vertical, sprijiniti doar pe jumate din talpa bocancului pe piatra uda, cu rucascul atarnand desupra un gol imens: nu era momentul potrivit sa ai rau de inaltime.

O cruce de metal de care era legat drapelul Romanie si o placuta cu denumirea varfului si altitudinea de 2544 de metri. Acesta fusese obiectivul nostru si il atinsesem. Eram in fata unui altar de care oamenii ajunsi inaintea noastra isi agatasera fie drapelul tarii de origine, fie un lucru personal care probabil l-au inchinat cuiva. Cineva din grup lipeste o poza cu Michael Jackson. Ne pozam, ne imbrasisam, ne felicitam pentru reusita noastra dar din pacate vremea ne grabeste sa parasim varful. Pentru urmatoarele 12 ore nu aveam sa ne mai oprim.

Alegem un alt traseu. Un traseu care parea sa se duca intr-un gol nesfarsit. Cararea se strecura printre niste stanci abrupte si ne era imposibil sa ne dam seama cand si unde se termina. Dupa cateva ore ne saturasem:mergeam prin acest peisaj selenar, doar pietris si pietre: mari si mici, rotunde si ascutite, semn ca inca eram la o altitudine mare. Ca si cand cineva a vrut sa ne arate ca se poate si mai rau incepe sa ploua, aproape torential si rece. In prima ora pelerinele fac fata insa apoi parti componenet din echipament incep sa cedeze apei: la mine au fost intai pantalonii care erau imbibati cu apa, apoi pelerina. Din fericire polarul, care se udase si el complet imi pastra temperatura coprpului in partea superioara constanta(macar nu trebuia sa-mi fac inca griji cu riscul unei pneumonii)

Intram in sfarsit intr-o zona impadurita, ploua la fel de tare iar vegetatia uda devine o adevarata pista de patinaj. Acum aproape nimeni nu mai vorbeste. Mergem incolonati, resemnati si probabil hipnotizati de lumina frontalelor noastre. Nimeni nu isi putea da seama cat mai avem de mers in aceste conditii. Intr-un punct, un mic paraias s-a umflat si trebuie sa traversam apa care pe alocuri avea si jumate de metru adancime. La primul pas o apa rece imi amorteste instant picioarele insa ma stradui sa nu ma las dus de ea asa ca continui. Bocancii care pana acum tinusera apa afara, nu o lasau sa iasa astfel incat de acum incolo aveam sa merg avand aproape jumate de litru in ei.

Ce a urmat.. a fost ireal. Mergeam, cadeam,ne loveam sau ne taiam dar ne ridicam. Trecem prin ape, peste poduri, prin vegetatie inalta cat noi. Nimic nu ne mai oprea. Pur si simplu nu mai faceam altceva decat sa mergeam. Nu ne mai era foame sau sete, picioarele aveau propriul lor creier si inaintau singure. Daca cineva parea sa cedeze, cel de alaturi il incuraja cum stie mai stie mai bine. Au fost si perioade de tensiune, cand eram revoltati dar realizam repede ca nu aveam importiva cui. Chiar daca am fost noi cei care am luat decizii eronate privind traseul, nervii nu ar fi rezolvat nimic.

Duminica dimineata am ajuns de unde plecasem. Mersesem peste 24 de ore si estimasem ca am parcurs poate 50 de km. Ne-am schimbat cu hainele de rezerva si ne-am suit tacuti in autocar. Nu realizam inca prin ce am trecut dar stiam ca a fost ceva incredibil. Si si mai bine a fost ca ne-am intors cu totii.

Ce concluzie pot sa trag? S-a meritat?

Daca as spune cuiva ca am mers 50de km pe teren montan in 30 de ore, o buna parte dintre ei pe furtuna , fie nu m-ar crede fie ar zice ca sunt nebun. Ce motiv bun ar fi sa-ti supui corpul la asemenea epuizare?

La intalnirea de miercuri vom analiza fiecare etapa a aventurii, vom vedea unde am gresit si ce trebuie sa invatam din toate acestea. Cu siguranta fiecare si-a descoperit o noua limita a sa: atat fizica cat si psihica.
Insa pot spune ca s-a meritat. Da, am ales traseul cel mai lung si greu, in locul altuia care ar fi fost doar jumate din acesta. Insa asa am invatat ca nu conteaza doar sa ajungi pe varf, ci calea pe care o alegi pana acolo este mult mai importanta...si frumoasa :)

"Cand rauri de sudoare iti vor siroi pe fata
Sa ai credinta in munte si incredere in viata"
Imnul Pietrei Craiului

Ovidiu Scridon - Privelisti

2009-06-02T21:28:00.002+03:00

Ce-a rămas în urma ei?
Parfumul ostenit de vreme;
Stropi de lumini, foste scîntei
Timpul ce-i dus ar vrea să-l cheme.

Gîndu-mi ascuns chipul îi poartă
Scrumul de azi ce-a fost iubire,
Clipa de ieri, chiar dacă-i moartă,
E încă vie-n amintire.

Urme de paşi ce-aveau pereche
Se-ascund în cercuri despletite-n dungi,
Îmbrăţişarea-mi pare tot mai veche,
Iar nopţile-mi par tot mai lungi.

Şi toate rugăminţile-n convoi
Nu se-nţeleg prea clar s-o ceară;
N-o va aduce înapoi
Nici zgomotul meu din chitară.

Vis îndrăzneţ pierdut în umbră,
Lacrimi ce zac în ochii mei,
Privelişti prin perdeaua sumbră
E ce-a rămas în urma eï.

Aplicatie escalada in Piatra Craiului 9-10 mai

2009-05-14T17:31:00.002+03:00

Acvila - Tu nu stii

2009-05-12T18:02:00.000+03:00

Poate-ai vrea sa-ti amintesti,
Poate-ai vrea sa intelegi,
Cate vise ai pierdut. . .
Mult prea mult.
Cate nopti ai stat si-ai strans,
Lumi care-au cazut pe rand
Si care nu vor mai fi

R: Tu nu stii, cate cuvinte
Ea inca le simte, nu stii.
Cat a plans, cat a strans
Si cat fara de rost, a fost.

Poate lumea te-a schimbat,
Poate ca ai cautat
Multe lucruri sa-ntelegi,
Dar nu vezi, toate cate le-ai avut
Ca in noapte au cazut
Si ele nu vor mai fi. . .

R: Tu nu stii, cate cuvinte
Ea inca le simte,nu stii.
Cat a plans, cat a strans
Si cat fara de rost, a fost.

Poate ca in lumea ta
Nu mai ai loc pentru ea.
Nori de vis ai rasturnat
Si-ai plecat. . .
Drumul care l-ai ales,
Nici tu nu l-ai inteles,
Iar cat ai putut rani,

R: N-ai sa stii, cate cuvinte
Ea inca le simte, nu stii.
Cat a plans, cat a strans
Sï cat fara de rost,a fost.

Biserica Schimbarea la Fata

2009-05-03T19:32:00.008+03:00

Str. Cutitul de Argint nr 1 <-- click pentru harta. Ascunsa in spatele intersectiei permanent aglomerate de la City Mall, strada Cutitul de Argint este deosebit de linistita. Am intalnit o singura masina cat am parcurs-o de la un capat la altul. Un prim obieciv ar fi fost Observatorul Astronomic Bosianu dar din pacate acesta nu este deschis publicului, decat daca acest public este reprezentat de un grup de 10-15 persoane. In acest caz se suna la 0213356892 si se organizeaza o vizita condusa de un ghid autorizat din adrul institutiei. La vre-o 500 de metri de acesta am gasit intrarea care biserica si cimitirul Schimbarea la Fata. Cu permisiuea unei pisici negre care pazea poarta metalica am pasit pe o alee strajuita la celalalt capat de doi castani mari. Eram singurul in acel loc, desi cateva rufe puse la uscat in spatele unei cladiri imi spuneau ca e posibil ca cineva sa ma supravegheze.

Conform placii de deasupra intrarii, Biserica a fost ridicata in 1906 de catre regele Carol I, iar intre 1992 si 1995 a fost spusa unor reparatii capitale. Arhitectul a fost Nicolae Ghica, Budesti iar pictorul Costin Petrescu.

Curtea Bisericii este relativ mica, un mic rond in fata intrarii in lacas cu 4-5 bancute. De jur imprejur este cimitirul .

Per ansamblu da impresia unui loc bine ingrijit. De asemenea, distanta fata de marile artere de circulatie, face din acest loc o adevarata oaza de liniste.

Inceputul

2009-05-03T19:28:00.003+03:00

Pot spune ca in sfarsit a venit primavara. In ciuda unor mici averse, am zis ca e pacat sa stau printr-un pub sau vre-o sala de cinema. Dotat cu o bicla, inarmat cu un aparat foto, o harta a bucurestiului, cateva vederi din satelit de pe Google Earth pentru o orientare si ai buna si nu in ultimul rand, o lista de locuri de vizitat am pornit in turul Bucurestiului.

Emeric Imre - Nebun de alb

2009-04-28T17:27:00.001+03:00

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine

Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale

Refren x 2:
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie

Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii

Jur imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind spre zari uscate

Refren x 2

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii

I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chïp slavon sď nume de regďna

Refren x 2

Catalina - Gandacelul de pe deget

2009-04-26T12:56:00.000+03:00

Intunecarea globala - subtitrarea romana

2009-04-15T23:42:00.001+03:00

Intunecarea globala este rezultatul reducerii graduale a cantitatii de lumina care ajunge la suprafata Pamantului, observata de-a lungul catorva decade, de cand au inceput masuratorile sistematice in anii ’50.

Intunecarea globala creeaza un efect de racire asupra Pamantului care ar fi putut masca partial efectul de sera si al incalzirii globale. Acest lucru il face deosebit de periculos.
Mai multe despre intunecarea globala pe Wikipedia:http://en.wikipedia.org/wiki/Global_dimming

T-Mobile Dance

2009-04-15T23:32:00.000+03:00

Reclama la reteaua de telefonie mobila. Merita urmarit pana la sfarsit

Funny video on CERN

2009-04-14T09:55:00.002+03:00

O prezentare amuzanta a activitatii de la CERN, fara gauri negre, fara sfarsitul lumii

Noua Biologie - Cand mintea si materia se intalnesc - subtitrarea in limba romana

2009-04-11T20:31:00.002+03:00

Dr. Bruce Lipton prezinta in aceasta conferinta teoria sa conform careia nu suntem conditionati de gene, ci de mintea noastra, prin credintele pe care le avem despre fiecare aspect al vietii.

Partea I

Partea II

Did you know?

2009-04-06T23:25:00.001+03:00

Trooper - Amintiri

2009-03-30T17:04:00.001+03:00

stau singur cate-odata
ma ascund sa fiu cu tine
privesc o poza veche
tresare o amintire
durerea e prea mare
anii mult prea multi
lacrimi curg din cer
tu uiti

in orice chip esti tu
privesc si apoi renunt
alerg singur in noapte
sa fiu cu tine iar
si luna ma priveste
ascunsa printre munti
din nou visez la tine
tu uiti

[x4]
amintire, amintiri
strang in suflet doar priviri

si te strangeam in brate
stiam ca s-a sfarist
mi-ai spus si tu in lacrimi
ca in suflet te-am ranit
o data in viata poate
vei vrea sa mai saruti
acelasi om pe care
de mult incerci sa-l uiti

[x3]
amintire, amintiri
strang in suflet doar priviri

[x5]
si asa v-om fi
pana v-om muri
prieteni buni pe vïata

Negoiu 20.03-22.03.200

2009-03-29T20:38:00.002+03:00

Aplicatia 5 -Retezat

2009-03-15T15:32:00.004+02:00

Cabana Pietrele Muntii Retezat 26.02-01.03. 2009
Cu oprire la Tg Jiu la ansamblu Brancusi, Hunedoara castelul Corvinenilor, si la intoarcere Sibiu

Manualul angajatului

2009-02-09T16:23:00.000+02:00

Manualul Angajatului
Cu intrare în vigoare imediata

CUM NE IMBRACAM
Este recomnadat sa veniti imbracati la serviciu conform salariului primit.
Daca purtati pantofi Prada de $350 sau o geanta Gucci de $600 vom presupune ca o duceti bine din punct de vedere financiar, deci nu aveti nevoie de o marire de salariu.

Daca va imbracati saracacios, va trebui sa invatati sa va administrati banii mai bine pentru a va cumpara haine mai frumoase, prin urmare nu aveti nevoie de o marire de salariu.

Daca va imbracati potrivit, sunteti exact acolo unde trebuie si in consecinta nu aveti nevoie de o marire de salariu.

CONCEDIUL MEDICAL
Din acest moment nu mai acceptam adeverinta medicala a unui doctor prin care se adevereste ca sunteti bolnav. Daca puteti merge la doctor, inseamna ca puteti veni si la serviciu.

OPERATII CHIRURGICALE
Operatiile chirurgicale sunt interzise. Atata vreme cat sunteti angajat la noi, veti avea nevoie de toate organele. Nu veti elimina nimic. Noi v-am angajat intact. În cazul în care eliminati un organ, vom considera acest lucru indisciplina la locul de munca si-l vom sanctiona ca atare.

Z ILE ÎN FOLOS PERSONAL
Fiecare angajat va primi 104 zile personale pe an. Ele se numesc sambata si duminica.

ZILE DE CONCEDIU
Toti angajatii vor primi concediul în aceeasi perioada a anului. Zilele de vacanta sunt dupa cum urmeaza: 1 ianuarie si 25 decembrie.

ZILE LIBERE PENTRU INMORMANTARI
Aceasta nu e o scuza sa lipsiti de la serviciu. Oricum nu mai puteti face nimic pentru prietenii, rudele sau colegii morti. În cazurile rare în care un angajat va fi nevoit sa participe la inmormantari, acestea se vor programa seara tarziu. Suntem bucurosi sa va permitem sa lucrati în pauza de pranz pentru a putea pleca mai devreme, cu conditia sa va terminati insarcinarile pe ziua respectiva.

ABSENTA CAUZATA DE PROPRIUL DECES
Acest incident poate fi acceptat ca scuza. În orice caz, este necesar un preaviz de 2 saptamani precum si pregatirea unui inlocuitor care sa va preia atributiile.

FOLOSIREA TOALETELOR
Mult prea mult timp se petrece la toaleta. În viitor se va merge la toaleta în ordine alfabetica. Spre exemplu angajatii al caror nume incepe cu "A" se vor duce de la 8:00 la 8:20, cei cu "B" de la 8:20 la 8:40, si asa mai
departe. Daca nu va puteti depalsa în timpul alocat, veti fi nevoiti sa asteptati pana adoua zi cand sunteti programati. În situatii de maxima urgenta, angajatii pot face shimb de locuri intre ei. Superviserii ambilor
angajati implicati în schimb trebuie sa aprobe aceasta schimbare în scris.

În plus, acum exista o restrictie de 3 minute de stationare în toalete. La sfarsitul celor 3 minute se va declansa o alarma, hartia igienica se va retrage automat, usa de la toaleta se va deschide si contravenientul va fi fotografiat. La a doua abatere, fotografia va fi publicata în ziarul intern al companiei la rubrica "Acte de indisciplina"..

PAUZA DE MASA
Persoanele slabe vor primi 30 de minute pauza de masa, deoarece trebuie sa manace mai mult pentru a arata sanatoase. Persoanele cu greutate normala vor primi 15 minute pauza de masa, pentru a-si pastra silueta. Persoanele grase vor primi 5 minute pauza de masa deoarece este suficient pentru a lua o pastila de slabit.

Va multumim pentru loialitatea aratata fata de companie. Suntem aici pentru a asigura o experienta pozitiva angajatilor. Orice intrebari, comentarii, nelamuriri, plangeri, reclamatii, frustrari, iritari, suparari, insinuari, acuzatii, vor fi adresate în alta parte (eventual la Amnesty International).

Va dorim o saptamana placuta.
Conducerea

Balul mascat al scolii de munte Pathos

2009-01-19T20:17:00.009+02:00

Versiunea video:

Versiunea "text":to be done

Ciucas

2008-12-17T23:51:00.002+02:00

OK, sa fie mai pe scurt de data asta.
Data:13-14 decembrie.
Locatia:Muntii Ciucas
Obiectiv: Vf Ciucas 1954.
Cazare: Cabana Muntele Rosu undeva pe la 1200m.

Din pacate vremea nu a tinut cu noi din nou astfel ca iar nu am putut ajunge to the top. Pentru a umple timpul s-au facut 2 trasee de orientare. Unul ziua, desi ceata facea sa para mai mult seara. Si al doilea noaptea. Cum am fost prima echipa care sa porneasca pe traseu am plecat pe undeva la 4 dimineata. A fost distractiv, nu poti descrie exact cum e. Trebuie sa fii in mijlocul pustietatii, noaptea si pe ninsoare incercand sa dibuiesti gradele de pe busola, sa-ti iei repere si sa numeri distantele.

Printre alte chestii frumoase: am facut un om de zapada :D nu am mai facut unul de nu mai tin minte cand. Apoi am pornit un frumos razboi cu zapada( e drept ca unii au luat-o prea in serios).
Ce sa mai, a meritat trezirea in zilele de weekend la 3 dimineata.

Poze, poze, poze

"Cine nu iubeste muntele
Nu va sti niciodata ce-i dincolo de zare"

Experimente in noapte

2008-12-11T22:51:00.004+02:00

Hoinarind prin Bucuresti am zis sa incerc ceva cu aparatul foto. Rezultatul este in galeria de mai jos. Primele 3 poze sunt facute acum 2 saptamani la intoarcere de la "marele targ al dulciurilor"(big dissapointment) iar restul cu ocazia aprinderii instalatiilor de Craciun. "Instrumentul" folosit:un antic si banal Canon PowerShot A420. In lipsa unui trepied s-a folosit orice lucru stabil:banci, pervaze, stalpi si indicatoare rutiere.

Galerie foto

Cota 2000

2008-11-30T23:27:00.002+02:00

Dupa o usoara incalzire la inceputul lui noiembrie la Cabana Diham, in weekendul 22-23 noiembrie plecam spre Cabana Padina.

(Daca vrei sa sari peste versiunea text, la finalul postului sunt poze :))

Din nou acelasi somn scurt de vineri noaptea, prelungit in cele aproape 4 ore de mers cu personalul. Odata ajunsi in Sinaia suntem intampinati de o ninsoare...genul acela de ninsoare cu fulgi albi, mari si pufosi care rareori mai apuci sa o vezi prin marile orase.

Ne luam pauza jumate de ora, timp in care vizitam ceva de prin Sinaia si ne adapostim de ninsoare intr-un fel de restaurant-patiserie-cofetarie, la baza hotelului Sinaia, un loc cam de fite tinand cont ca o cana de ceai costa 5 RON.

Dupa un sandvis rapid, o luam pe traseu spre Platoul Bucegi. O buna bucata de drum este pe drum si printre vile care au rasarit pe orice petic de pamant mai plat.

Odata iesiti in "camp liber" vedem ce inseamna iarna la munte. Zapada multa, vant in rafale si catarare pe un teren mai mult sau mai putin sigur. Recunosc ca nu am fost niciodata la munte, nici macar sa ma dau cu o sanie si cu atat mai putin sa fac trasee. Din fericire traseul mi s-a parut accesibil, alternand portiunile de drum cu cele de urcus pieptis cand o luam de-a dreptul, uneori mergand si in patru labe :).

In scurtele portiuni de mers pe sosea eram tot timpul depasiti de masini, impinsi cat mai departe pe marginea drumului. Unii se uitau intrebator, altii amuzati la acest card de oameni intrebandu-se probabil ce naiba cautam la temperaturi de sub 0 grade, pe o vreme de furtuna, ba mai si carand niste rucsacuri la fel de mari ca noi. Cu toate acestea, nici unul dintre noi nu cred ca ar fi schimbat ceva pentru un loc mai calduros intr-una din acele masini. Venisem sa vedem ce inseamna muntele si mult mai important sa-l simtim. Si nu, muntele nu este tapitat cu piele sau cu aer conditionat.

Ajunsi la hotelul 1400, dupa aproape 3 ore de mers credeam ca ne vom opri la un mic popas. Din pacate nu a fost asa urmand cred ca vreo 30 de minute de urcat prin viscol si ceata. In final ne-am oprit la o cabana (Valea cu Brazi?) pe undeva la 1500. Ceea ce trebuia sa fie doar un popas de 30 minute s-a transformat intr-o campare peste noapte: de la Padina primim vesti ca starea traseului s-a inrautatit. Pentru siguranta noastra, vom ramane aici.

Cu toate ca mersesem aproape 4 ore, urcasem 600 de metri prin zapada pana la genuchi iar acum eram la un loc caldut, un aer de dezamagire plutea printre toti. Vroiam sa iesim si sa ne continuam drumul. Cu toate acestea ne resemnam si invatam cat de imprevizibil poate fi muntele si ca pentru siguranta ta ar fi bine sa nu i te opui.

Urmeaza o seara de cantece la chitara, jocuri, carti sau pur si simplu motait. Camerele si mai ales paturile sunt neincapatoare. Ajung sa dorm intr-o camera de 24 de persoane impreuna cu alte 50. Intinsi pe jos, inghesuiti prin paturi fiecare incearca sa castige cateva ore de somn.

La 5 dimineata se da desteptarea pentru expeditia fulger spre Cabana Miorita. Ne infofolim cat mai bine, imprumutand echipament de la cei care raman la cabana si plecam pe sub un cer senin si inghetat. Primii metri din cei 460 sunt parcursi in liniste, pe o zapada scartaind. Abia se disting varfurile muntilor si incep sa-mi inchipui cum aratam vazuti de sus: un sir de vreo 50-60 de oameni, cu luminite din 2 in 2. Ma gandeam ca semanam cu acei dragoni chinezesti carora nu le sta nimic in zare.

Odata cu primile lumini realizez peisajul de basem din jur. Intai o fasie subtire de un portocaliu intens, si apoi cu fiecare secunda din ce in ce mai mare ca si cum 2 porti gigantice, una formata de munti, cealalta de cer se deschid lasand soarele sa intre. Voi lasa pozele sa vorbeasca.

Cu cat urcam mai sus, vantul era din ce in ce mai puternic, facand sa simti ca esti la -20 de grade. Erau de ajuns cateva secunde cat sa apesi declansatorul de la aparatul foto pentru a-ti taia circulatia sangelui in degete. In sfarsit ajung si la cabana Miorita. De jur imprejur, lanturi de munti, acoperiti de zapada. Ma intrebam unde am fost pana acum de nu am trait asa ceva, e chiar in curtea noastra...

Daca urcarea s-a facut pe ceva ce s-ar putea numi traseu, la coborare s-a aplicat principiul:distanta cea mai scurta dintre 2 puncte este linia dreapta. Asa ca in linie dreapta am luat-o si noi, uneori prin zapada de 1,5 metri, alteori de berbeleacul si intre timp inventand si metode noi de a aluneca prin zapada.

Incepem apoi si drumul spre Sinaia, evident si acesta taiat pe undeva pe sub firul telecabinei, nici nu sunt sigur ca am mers pe vre-o poteca. Iesim la Castelul Peles, ne tragem in 2-3 poze si ne retragem spre gara. Inapoi in Bucuresti, sufocati de trafic, de vecini, de o goana continua spre un mijloc de transoport ca sa ajungi la timp la scoala, la lucru sau spre casa.

E greu sa descriu in cateva fraze cum a fost week-endul acesta. Pentru fiecare a fost minunat, superb, de vis si alte asemenea adjective la superlativ. Da a fost frumos. Chiar daca am dormit 6 ore in 3 zile, am mancat doar sandvisuri, am folosit o toaleta care.. sa zicem ca nu era proiectat sau intretinuta pentru mai mult de 3 persoane, chiar daca am dormit imbracati si cate 4 in pat de o persoana, chiar daca unii dintre noi au ajuns oameni de zapada si am mers 8 ore ingramaditi intr-un personal. Dar am fost printre primii oameni care au vazut si au primit razele acelei zile, am simtit stanca sub bocanci, ne-am calit la ger, am cantat si ascultat cantece de chitara si nu in ultimul rand am avut satisfactia de a ajunge undeva prin eforturile noastre. Si fapt, nu conteaza cat de sus ajungi, sau ca nu ajungi unde vrei atata timp cat ai alaturi o gasca de nebuni. Si oricum urcusul e partea cea mai interesanta ;)

Gata cu vorbele, cateva poze mai faine. Pe data viitoare. In monoooooooooooooooooooom!!!!!

Cum se angajeaza un manager

2008-11-03T13:21:00.002+02:00

Preluat de pe un alt blog:

Mergând sâmbata prin Plaza Romania, m-a palit o idee care ar putea

revolutiona recrutarea de personal. Desi eu sunt programator în viata de

zi cu zi, îmi place sa cred ca sunt capabil sa fac si alte meserii la fel de bine.

Asa, sa va zic ideea mea. Atunci când te uiti în CV-ul unui om pentru a

stabili daca este bun pentru job, de fapt te uiti doar la partea vizibila

a icebergului. Ceea ce de fapt te intereseaza cu adevarat este ce se afla sub nivelul apei.

Sa dau un exemplu. Cauti un manager. Te uiti la ce echipe a mai condus, ce

studii are, ce il motiveaza, ce fel de personalitate are. BULLSHIT! Ar

trebui sa-i pui o singura intrebare: “Stimate domn, aveti sau ati avut mai multe amante simultan?”

Daca raspunde da, el este omul de care ai nevoie! Sa ma explic. Un bun manager ar trebui sa aiba urmatoarele calitati:

* Multitasking. Evident, omul nostru este multitasking.

* Multă energie. Pe mine unul uneori mă depăseste situaţia, si nu am decât o sotie.

Candidatul nostru este în stare sa tina piept la cateva femei simultan.

* Atentie pentru detalii si memorie bună. Vă dati seama ca este in

stare sa asculte fiecare femeie si sa tina minte ce a spus fiecare fără să le încurce.

* Putere de convingere si motivare. Cumva reuseste sa fermece

fiecare femeie oferindu-i ceea ce are nevoie in limita timpului si

resurselor sale limitate (trebuie sa se imparta intre mai multe femei).

* Ingeniozitate in a gasi finantare pentru proiecte. Aici chiar este un as!

Cum naiba reuseste sa faca fata la provocarea asta nu stiu (bani de

flori/cadouri/ film la mall/restaurant/ weekend-uri romantice).

* Capacitatea de a termina la timp un proiect. Este foarte capabil

de a se incadra in timpul alocat fiecarei amante fara a o dezamagi.

* Rezistenta supraumana la stress. NO COMMENT.

* Optimism, gandire pozitiva. Ideea ca ar putea fi prins cu mâta în

sac, ca ar putea sa-si piarda vreo parte a corpului in urma unui atac de

gelozie nici nu ii trece prin cap.

* Asumarea riscurilor. De toate felurile…

* Capabil sa tina un secret. Evident ca este foarte discret.

* Capacitate de a trata in mod egal subalternii si de ai face sa se

simta speciali. Este un “natural talent”, cum s-ar zice!

* Si nu in ultimul rând, cinism sau o linie foarte mobilă a

moralitatii. Din nou, NO COMMENT.

Ce parere aveti? Nu este revolutionar? Si daca credeti ca va potriviti în

profilul asta, dati pe la noi

DISCLAIMER: Nici un manager de la noi nu are sau nu a avut amante

Cabana Diham

2008-11-03T10:11:00.000+02:00

Postare in lucru

The End &The beginning

2008-09-04T15:53:00.005+03:00

Hello oameni dragi(si restul).
Aproape 7 saptamani de la ultima postare, si aceea cu notele de la licenta( ce vremuri :) ). Nu am uitat de acest blog, de fapt la un moment dat am vrut chiar sa-i dau o infatisare cu totul noua, dar din lipsa de timp la care s-au adaugat alte prioritati nu am mai postat nimic nou.
Sarind direct la ce e mai important, pot sa anunt ca m-am mutat din Bacau in Bucuresti. Cu o valiza plina la refuz cu haine si un rucsac de mancare m-am urcat in acelasi rapid 754 pe ruta Bacau Bucuresti de data aceasta pentru o sedere mult mai indelungata.

Totul bine si frumos, daca nu ar fi fost niste temepraturi de ziceam ca sunt pe a doua planeta de la Soare. Facand exceptie de asta nu e nimic deosebit fata de vre-un oras sau altul. Toata lumea intreaba de aglomeratie, agitatie etc. Well, nu e chiar asa... sau poate urmeaza de acum incolo odata cu intoarcerea catorva mii de studenti.

Partea cu adevarat deranjanta sunt distantele...practic daca vrei sa ajungi undeva trebuie sa folosesti un mijloc de transport. De fapt cel mai apropiat mall de mine este la 40 de minute de mers, Parcul Tineretului la 20 de minute dar pentru restul "obiectivelor" trebuie sa apelezi la ceva roti, fie la suprafata fie underground.

Si cam atat pentru inceput. Despre job si restul, candva in viitor :)

Note licenta

2008-07-26T22:40:00.001+03:00

Tabelul cu notele de la licenta este aici.

Felicitari celor cu rezultate exceptionale :P

Licenta, licenta

2008-07-22T19:09:00.002+03:00

Mediile anuale:
Poza1
Poza2

Programarea licentei
Poza3

Dragon Fable

2008-07-13T11:31:00.003+03:00

Dragon Fable e un RPG de fantezie(are dragoni). Acesta e bannerul care apare pe portalurile MMO. Jocul este de destul de dragut. Un RPG cu grafica 2d care-ti aduce aminte de old-times. Creare unui caracter este cea clasica, alegi intre warrior, mage si rogue si pe masura ce urci nivele primesti 3 puncte pe care sa le aloci intre 6 skill-uri. Ceea ce difera fata de alte RPG online este ca acesta chiar are un subiect, un fir narativ pe care sa-l urmaresti de la cap la coada(ma rog, n-am ajuns la coada). Pe langa misiunile principale sunt multe altele secundare care e recomandat sa le faci pentru a castiga experienta si arme mai bune. Exista si un mod PvP unde te duelezi cu alti jucatori pentru trofee. Din cand in cand creatorii jocului lanseaza zone speciale unde te poti antrena, lupta cu monstri rari etc.
Ce mi-a placut la acest joc este ca parodiaza un pic acest gen de jocuri, unele scene pot fi chiar hazlii. Partea negativa, ca sa spun asa, este ca desi gratis, se poate plati pentru a primi acces in unele zone sau arme mai bune. Desi pana acum acest lucru nu m-a incurcat in rezolvarea jocului, reclamele la zone si items rezervate doar pentru platitori parca nu te lasa sa te bucuri de joc pe deplin cand stii ca este si mai mult :)

Naruto Arena

2008-07-11T14:22:00.002+03:00

Toate jocurile din rubrica asta, Break Time, sunt, deh, joculete de pauza; ceva facut in flash care sa te capteze la o zi si apoi sa uiti de ele. Urmatoarele doua (acum voi prezenta doar unul) nu se incadreaza descrierii, in sensul ca sunt MMORPG (ce nume pompos) si ar putea inlocui cu succes unele RPG-uri offline.
Primul:
Naruto-Arena
Are la baza seriaul anime Naruto(zic si eu pentru ca de fapt n-am vazut nici un episod). Este un joc strict de strategie fara grafica, animatii, biz-bizuri. Si se desfasoara in felul urmator: ai o echipa de 3 jucatori, fiecare cu 4 skill-uri. Fiecare skill necesita un anumit tip si nr de chakras(si aici sunt 4 tipuri). Astfel intr-o runda iti alegi cu ce skill-uri vrei sa ataci sau sa te aperi, tinand cont daca ai si punctele necesare pentru ele. Cam asta ar fi in linii mari. Jocul este destul de complex. In primul rand pentru ca ai multi jucatori la indemana din care sa-ti faci o echipa ofensiva, defensiva sau ceva pe la mijloc. Oricum este bine ca jucatorii sa aiba skill-uri complementare.
Apoi unele skill-uri sunt pur pentru a permite altor skill-uri sa se activeze( ceva in genul un jucator nu poate ataca cu ceva super tare daca intai nu sta o runda si mediteaza la chestia aia)Apoi, la sfarsitul rundei esti nevoit sa-ti realoci un numar aleatoriu chakras ceea ce iti poate strica toata strategia. Ahh si toate acestea trebuie facute intr-un timp limita(30 secunde parca)
Ai 2 moduri de joc:quick game, ceva in genul antrenamentelor nu apar la statistici; si ladder game cand castigi experienta, niveluri si toate celea dintr-un rpg.
Jocul este numai PvP, te lupti doar cu oponenti umani. ( de fapt exista si niste misiuni care duc la deblocarea unuor jucatori mai puternici dar pt acestea tebuie tot sa castigi un anumit numar de lupte, fie ladder fie quick cu un anume jucator in echipa).
De cele mai multe ori jocul este destul de captivant, insa uneori se ajunge la momente cand plictisitoare cand din cauza modului de repartizare a punctelor nici un jucator nu poate face nici o miscare. Sa nu mai mentionam momentele frustrante cand astepti sa bagi un skill decisiv si astepti ca nebunu sa-ti vina punctele. Norocul are si el un rol destul de important.
Jocul are o comunitate destul de mare, numai romani sunt vre-o 11.000 si exista diferite clasamente inclusiv pe tari si faptul ca lupti pentru tara ta iti da asa un sentiment.... :)
Ca bonus primesti si o imagine cu statisticile tale pe care o poti folosi in semnatura pe forumuri sau mailuri.
Try it

Cursuri Access

2008-07-04T11:37:00.003+03:00

Pentru a mai scapa putin din stresul licentei, am urcat 3 carti de access de la nivel inceptor spre mediu:
Sunt in directorul acesta
ECDL-este cartea de Access din colectia ECDL. Foarte bine structurata si explicata
Suportul de curs- ceva mai mare decat prima si un pic mai avansat
Teorie- nu aduce nimic nou fata de primele 2. Nu stiu de ce l-am mai pus, probabil ca sa fie 3 (imi place numarul asta) fisiere.

Visual Basic 6

2008-07-02T23:27:00.004+03:00

Vad ca sunt ceva doritori sa-si faca programul pentru licenta in visual basic 5/6. (parere strict personala, nu inteleg de ce sa alegi sa lucrezi in ceva invechit, pentru care exista putina documentatie si aia in engleza). Anyway, mai mult de nevoie decat de voie a trebui sa.. sa zicem ca a trebuit sa acord asistenta. Dupa cautari seculare pe tot netul asta urias(saracul visual basic 5
e atat de rar folosit incat nu mai e pastrat nici macar in arhivele site-urilor pirat). In fine, dupa ceva timp am gasit o versiune de Visual Basic 6 minimalizata. Se poate descarca de aici.

Pentru a fi compatibila 100% cu VB5, se deschide fisierul Project1.vpb(asta in cazul in care v-ati numit proiectul asa!!!!) cu wordpad. si se sterge linia Retained=0.

Gata

Raspuns la primul comentariu:
Draga anonimule (tind sa cred ca ne cunoastem asa era o chestie de respect sa-ti lasi numele) Chiar nu ma cred ca sunt asa tare si cand spun ceva, o fac bazandu-ma pe niste fapte.
Visual Basic 6 a fost creat prin 97- 98. Pe el am inceput programarea Windows si la vremea lui a fost cel mai tare. Dar in timp au aparut alte versiuni si da sunt mai bune. Stii de ce? Pentru ca atunci cand se fac se tine cont de dezavantajele din versiunile anterioare si se incearca corectarea lor. Totul este mai bine structurat, mai usor pentru programator. Nici nu se poate compara VS6 cu VS2008. Si spun asta pentru ca am programat in ambele versiuni, si nu proiecte de 50 de randuri.
Spune-mi o chestie? Folosesti Windows 95? (stii ca VB5 a fost creat la acea vreme, nu) Ar trebui ca atunci cand te roaga cineva care abia a pus mana pe un calculator ii recomanzi sa foloseasca Win95. Ce naiba cu Xp-ul asta, numai service pack-uri, update-uri de securitate, drivere incompatibile.

Incet, incet....park it

2008-06-27T10:50:00.002+03:00

Pentru azi, 2 joculete care sa va testeze indemanarea si coordonarea ochi-mana( ce pompos suna:) )
Sa-ncepem cu ceva mai apropiat de realitate

Car Pak Challenge
Cu o masinuta viu colorata, trebuie sa te plimbi printr-o parcare plina incercand sa gasesti un loc(n-am spus eu ca e apropiat de realitate, romanesca a se intelege). Problema este ca prin parcarea aia se plimba niste carucioare de hiper-market. Cam idioata ideea asta si ridica nivelul de dificultate pana la frustrant. Masina are o limita de stricaciuni pe care le poate suporta la un singur nivel.

Park This Car
Park your car? Sure I'll park your car, you pompous jerk! I'll park it right into that sports car, and then park it back into this here shiny new SUV! You rich show-offs make me want to crash stuff!!
Asta este descriere jocului...deci va dati seama ca implica sa distrugi ceva. In joc esti un valet care trebuie sa parcheze masini in locurile potrivite. Diferenta fata de primul este ca ai 3 masini de parcat iar in cale ai niste masini puse aiurea("de vre-un fraier care pacheaza o masina pe dos"). Partea buna este ca pe acestea din urma le poti muta izbindu-le de tot ce intalnesti in cale. Din pacate mai este o masina de politie care se plimba pe acolo. Aaa, si trebuie sa faci totul contra-cronometru

Brain storming and fast reflexes

2008-06-25T13:39:00.005+03:00

Uneori, stai in fata unei probleme iar solutia se lasa asteptata mult si bine. De multe ori mi s-a intamplat chestia asta si am descoperit ca cel mai bun mod de a gasi raspunsul este sa-ti ocupi constientul cu altceva (lasand omuletii din subconstient sa lucreze pentru tine :D ). Deci cand ma pierd printre algoritmi, variabile, baze de date, functii si alte bazaconii din astea incerc sa ma relaxez cu ceva amuzant dar care sa-ti tina creierul in functiune.
Am descoperit ca pe net(deh, ce nu gasesti pe net) sunt o multime de jocuri tip flash care sunt faine, inteligente si nici nu-ti trebuie ultimul quad-core aparut pe piata.
So, pentru o pauza de o cafea incercati urmatoarele 2 jocuri

The several Journeys of Remus
Un tip obisnuit(40 de ani, inceput de chelie si burtica :) ) se ocupa cu exterminarea insectelor. Partenerul lui este un urs mov(cred ca e urs). Ma rog, jocul e un puzzle, imi aduce aminte de Broken Sword:elemente 2D, trebuie sa activezi tot felul de mecanisme intr-o anumita ordine ca sa strabati o camera. Subiectul principal este combaterea... ganganiilor (evident) doar ca acestea sunt enorm de mari si destepte ca sa-ti puna in cale tot felul de capcane.

Vector Runner
Curse de masini. Un fel de Need For Speed din care scoateti orice element de grafica, ramanand doar cu niste poligoane. Este doar masina si obstacolele, intr-un imend vid negru. De ce altceva ai mai avea nevoie pentru a-ti testa reflexele?

Daca mai stiti jocuri asemanatoare, lasati un mesaj si daca merita le voi pune.

I simply hate Orange!

2008-06-09T22:47:00.002+03:00

Azi a trebuit sa renunt la modemul Option si sa iau un router Huawei E960. Pe langa faptul ca simpla achizitionare a fost un proces ingrozitor(nu mi se pare normal sa stai 2 ore jumate sa inchei un contract, detalii intr-un articol viitor) nu-mi puteam imagina ce se va intampla la instalarea lui. Tinand cont ca e o bucata de plastic cu un singur buton On/Off ma asteptam sa-l instalez in 5 minute...evident... m-am inselat.
Manualul lui, sau mai bine zis brosura, specifica simplu:introduceti SIM-ul, conectati telefonul/calc, puneti in priza, utilizati. Simplu, nu? Ei bine, dupa ce am urmat cu mare grjia toti acesti pasi...nimic nu functiona. Ledurile router-ului clipeau intr-un mod haotic care prevestea ca ceva merge prost de tot. Uitandu-ma prin mormanul de hartii citesc ca intai trebuie stabilita zona de utilizare sunand la 7999(lucru pe care dealer-ul a uitat sa-l mentioneze). Evident nu puteam suna de pe telefonul nou-instalat asa ca sun la rel cu clientii de pe un alt mobil si mi se spune sa sun la acel numar folosind cartela sim a routerului de pe un mobil functional. (nu e cam ilogic? pentru ca sa instalezi un telefon trebuie sa ai la dispozitie un alt telefon, de fapt 2 daca nu vrei sa pierzi legatura cu operatorul)
Reusesc in sfarsit sa setez zona dar nici o schimbare in curcubeul de led-uri. Telefon sau net evident nefunctional. Dupa ce am memorat pe de rost brosura mi-am dat seama ca raspunsul nu il voi gasi acolo. De la tech support mi se spune sa-l duc in magazin pt ca probabil e ceva defect cu el.

In schimb eu am obiceiul de a ma incapatana sa fac ceva pana imi iese. Asa ca incerc sa-l folosesc pe functia sa auxiliara ca modem USB. Evrika... prin USB merge totul.. super fain... pacat ca tot de pe USB se alimenteaza astfel incat nu pot folosi telefonul decat avand calculatorul deschis(amuzant, nu?) Schimb pe alimentator, din nou o ia razna, iarasi pe USB merge, iar pe priza, convulsii. Dupa ce imi pierd o gramada de timp, mai exact prima repriza din meciul RO-FR, elimin variantele tehnice, defectiuni, tensiuni la curentul electric ma reorintez catre led-urile care parca vor sa-mi spuna ceva. Dar de unde? Nu se precizeaza nicaieri semnificatia ratei lor de clipire. Incerc sa fac analogii cu alte dispozitive asemanatoare...

Tot uitandu-ma ca boul la luminitele acelea jucause ma gandesc ca n-oi fi singurul care am patit asa. Il intreb pe maritul Google daca stie ceva de chestia asta. Si uite asa din aproape in aproape ajung la manualul original de utilizare( de precizat ca nici cel electronic inclus in pachet nu e bun la ceva) in care (sa bata tobele.... ) pe a 2-a pagina.. erau precizate ce inseamna toate acele beculete si culorile lor si modul de clipire. In 3 secunde aflu ca SIM-ul nu se putea autentifica, mai exact trebuia PIn-ul( cum naiba sa bagi PIN-ul intr-un router?!?!?!??!) asa ca trec frumos din nou pe USB, instalam programul de management, dezactivam PIN-ul et voila... Success!!!

Acum hai sa facem o comparatie intre reclama lor: iei pachetul, contectezi 3 cabluri, ai net si telefon. Realitatea: 2 manuale inutile si aceasta din zgarcenie pentru ca manualul original este si in limba romana(dar deh, trebuie sa stai sa-l cauti tu pe net). Instalat si cautat programe, modificat optiuni.. pe care un utilizator obisnuit nu ar trebui sa o faca. Aaa si sa nu uitam de tech support care habar nu are cu ce se mananca produsele oferite de ei. Da, cea mai mare firma de telefonie mobile din lume.

Note proiecte economice

2008-06-04T11:43:00.002+03:00

Grupa 1
Poza1
Poza2
Poza 3

Grupa 2
Poza 1
Poza 2

Grupa 3
Poza 1
Poza 2

Felicitari celor care au luat 10!!!

Editia speciala

2008-05-18T20:02:00.003+03:00

Mihai Beatrice Willmark Dans tiganesc Download

Dans coregrafi Download

Trupa motivation Download

Bogdan si Adriela - Rumba Download

Baletul DPT Download

Cornels si Petrisor Download

Cristina si Robert - Vals Download

Cosmin Stan si Iulia Vantur Download

Laura si Smiley - Tango Download

Balet DPT copiii Download

Delia, Cristina, Bogdan, Ionut Tango Download

Alex, CRBL si Edi - Hip Hop Download

Raul si Andreea Download

Andreea si Petrisor Folclor Download

Mihai Petre - Download

Andra si Sandel Folclor - Download

Tweak Adobe Reader

2008-05-16T16:47:00.002+03:00

Uneori Adobe reader poate fi o mare pacoste...daca ai deschise cateva programe lansarea lui poate dura ceva timp. Acest tweak il va face sa porneasca aproape instantaneu:
In directorul de instalare( de obicei C:\Program Files\Adobe\Reader8) exista folderul plugins. Mutati tot ce este in acest folder in folderul Optional(aflat tot in locatia de instalare). Aveti grija sa mutati nu sa copiati, deci folderul plugins sa fie gol. Acum Adobe Reader ar tb sa pornesca mult mai repede.

Editia 6

2008-05-16T12:20:00.004+03:00

Enjoy. folositi IE daca aveti probleme de incarcare sau linkul de descarcare pentru a le salva pe hard-disk

Prezentare rock-roll Descarca

Prezentare vals Descarca

Mirela si CRBL - vals Descarca

Mirela si CRBL -RR Descarca

Laura si Bogdan - RR Descarca

Laura si Bogdan Vals Descarca

Delia si Ionut - RR Descarca

Delia si Ionut - Vals Descarca

Alex si Cristina - Vals Descarca

Alex si Cristina - RR Descarca

Andreea si Petrisor - RR Descarca

Andreea si Petrisor - Vals Descarca

Adriela si Smiley - RR Descarca

Adriela si Smiley - Vals Descarca

Andra si Cornel - Vals Descarca

Andra si Cornel - RR Descarca

Duelul

Baletul DPT

Vorbeste nelimitat si aproape gratis in Europa

2008-05-15T11:45:00.005+03:00

In aceasta dimineata vazusem o reclama la Romtelecom ca la nu stiu ce abonament ai 50 de minute internationale. Wow.. ce oferta generoasa. Insa cum ar fi sa vorbesti nelimitat, cu doar cativa euro cu orice telefon fix din 30 de tari? Si se poate cu o conexiune la Internet si un abonament la Skype.

Cu 3,4 EU vorbesti nelimitat cu orice retea fixa dintr-o tara. Cu 4,5EU ai nelimitat catre orice retea fixa din 20 de tari europene iar cu 10,29 EU 30 de tari din intreaga lume (daca te abonezi pe 3 luni ai o reducere de 30% :) )

Din pacate Romania nu se afla printre tarile catre care se pot efectua apeluri nelimitate, deci chestia asta nu e utila decat pentru cei care vor sa sune in restul Europei. Insa aceste abonamente sunt valabile indiferent de tara din care se face apelul astfel ca se aplica aceleasi tarife indiferent daca "suni" din RO sau UK deoarece apelurile sunt initiate prin intermediul conexiunii la net. Aici este lista cu tarile europene catre care se poate suna gratuit pe fix

In cazul abonamentelor primesti si un numar de telefon, adica ceilalti sa te sune. De asemenea ai mesagerie vocala, sms, redirectionare apeluri si alte chestii.
Se poate cumpara si credit (minim 10 euro) insa in acest caz orice apel costa in functie de tara. De exemplu un apel catre o linie fixa din Italia sau SUA va costa 2 eurocenti. Aici este lista completa a tarifelor.
Evident mai trebuie un microfon si preferabil niste casti.

FAQ(adica intrebari pe care le-ati pus voi)
Q: Se foloseste telefonul?
A: Nu. ci un calculator conectat la internet. Am putut vorbi si de pe o conexiune dial-up la 56Kbs
Q: De ce e asa de ieftin?
A: Este folosita conexiunea la internet folosindu-se tehnologia VoIP. Detalii aici. (practic prin intermediul aceleeasi conexiuni se utilizeaza mai multe servicii astfel pretul total este impartit la acestea)Aceasta este folosita in call-center-uri si de cativa ani este accesibila oricarui consumator. De fapt telefonia fixa de la RDS este prin VoIP si deci ar tb sa fie gratis si nelimitata(in reteaua lor)

Q: Cum se poate plati?
A: Cel mai simplu este printr-un card MasterCard sau Visa. Alegeti o banca si cereti un card de cumparaturi pe net.

Q: De unde stiu ca funcioneaza?
A: Descarci Skype, instalezi, suni la un nr fix din tarile respective. Ai 10 min gratuite.

Editia 8

2008-05-14T13:01:00.003+03:00

Editia cu nr 8 Dansez Pentru Tine. Daca nu merge in firefox folositi IE si in cel mai rau caz linkul de download.

Enjoy

Andreea si Petrisor -Musical Download

Andreea si Petrisor - Freestyle Download

Alex si Cristina Musical Download

Andra si Cornel - Freestyle Download

Andra si Cornel - Musical Download

Smiley si Adriela - Freestyle Download

Smiley si Adriela - Musical Download

Delia si Ionut - Musical Download

Delia si Ionut -Freestyle Download

Laura si Bogdan - Musical Download

Laura si Bogdan - Freestyle Download

CRBL si Mirela - Musical Download

CRBL si Mirela - Freestyle Download

Castigatori

Baletul DPT Download

Geniile despre Dumnezeu

2008-05-12T13:57:00.003+03:00

Dumnezeu nu este un obiect. Este cea mai profunda latura a fiintei tale
-Osho, mistic indian-

Nu exista DECAT Dumnezeu
-Jean Guilton, filosof si teolog francez-

Nu se poate explica existenta lui Dumnezeu prin matematica. Fiecare da un sens particular cuvantului "Dumnezeu". Unele persoane cred ca este vorba de un batran cu barba alba pe care il intalnesc dupa moarte. Personal eu nu cred in aceasta conceptie. dar daca credeti ca Dumnezeu este ratiunea pentru care universul exista, existenta sa este o tautologie. Lucrul acesta merge de la sine.
-Stephen hawking, fizician britanic-

Nu sunt sigur ca cred in Dumnezeu, dar sunt sigur ca Dumnezeu ma ajuta.
L.Pauwels, jurnalist si scriitor francez-

Dumnezeu este un suspin indescriptibil plantat in profunzimile sufletului
-Jean Paul Richter, scriitor german

Religia mea consta intr-o admiratie umila in fata Spiritului superior nelimitat care se dezvaluie in detaliile neinsemnate pe care le putem percepe cu mintile noastre fragile si sovaitoare. Convingerea profund emotionala cu privire la existenta unei puteri rationale superioare, care se reveleaza in universul incomprehensibil, formeaza ideea mea despre Dumnezeu...
-Albert Einstein, fizician german-

Cantul jubilator si silentios al existentei este primul mod pe care il are Dumnezeu de a vorbi
-E.Drewermann, filosof, teolog si psihanalist german.

Sa cred in Dumnezeu? Folosim cuvantul "cred" cand ne referim la ceva adevarat, dar pentru care nu avem suficiente dovezi. Nu, nu cred in Dumnezeu. STIU ca exista Dumnezeu
-Carl Gustav Jung, psihiatru elvetian

Vreau sa aflu cum a creat Dumnezeu aceasta lume. Nu ma intereseaza un fenomen sau altul, spectrul unui element sau altuia. Vreau sa-I cunosc gandurile.Restul sunt detalii.
-Albert Einstein-

DUMNEZEU A MURIT!
- semnat Nietzsche
NIETZSCHE A MURIT!
- semnat Dumnezeu
-Pe zidurile Sorbonei, mai 1968

Articol din revista Body Mind Spirit, nr 1

Funny Stop Moments 2

2008-05-02T20:15:00.002+03:00

Partea a doua. Descarca-l full de aici
Enjoy,
Alex

Funny Stop Moments

2008-05-02T18:27:00.001+03:00

Cateva instantanee :D partea I

Filmul original se poate descarca de aici

Dansez pentru tine Editia a 7-a

2008-04-26T17:57:00.007+03:00

Iubesc dansul asa ca imi place si Dansez pentru tine. Mai putin pauzele interminabile de publicitate, secventele lacrimogene si comercializarea dramelor unor oameni. Astfel ca niciodata nu am avut rabdarea sa ma uit la o emisiune cap-coada. Am zis ca voi urmari doar secventele de dans pe site-ul Pro-Tv-ului. Totul ar fi fost frumos daca nu ar fi folosit naiba stie ce metoda de a prezenta clipurile...care pur si simplu face ca procesorul sa-mi sara la 100% busy iar calculatorul sa-mi mearga in reluare. Ca si cum prostia asta nu ar mai fi fost de ajuns, clipurile sunt si protejate, pentru a nu putea fi copiate. Dar oricat de mult au vrut ei sa le ascunda, le-am luat si le-am pus aici sa poata fi urmarite si descarcate de oricine e interesat.

Hmm, intr-un mod ciudat, cel putin la mine clipurile se vad greu in Mozilla Firefox, cred ca am busit eu vre-o setare prin el. Insa se vad bine in Internet Explorer.

Daca voi avea timp voi pune si celelalte editii... sper sa se intample cat mai curand.

Enjoy

Prezentare Paso Doble

Prezentare Dans Contemporan

Laura si Bogdan - Paso Doble

Laura si Bogdan - Dans Contemporan

Smiley si Adriela - Paso Doble

Smiley si Adriela - Dans Contemporan

Crbl si Mirela - Paso Doble

Crbl si Mirela - Dans Contemporan

Delia si Ionut - Paso Doble

Delia si Ionut - Dans contemporan

Alex si Cristina - Dans contemporan

Andra si Cornel - Paso Doble

Andra si Cornel - Dans contemporan

Andreea si Petrisor - Paso Doble

Andreea si Petrisor - Dans contemporan

Duelul

Baletul DPT

Cum sa creezi propriul tau hard

2008-04-26T11:45:00.002+03:00

In windows XP se poate face ca un anumit folder sa apara separat, drept un harddisk
Sa zicem ca folderul este pe C si se cheama Stuff
Start->Run: subst z: c:\Stuff
Se va crea un nou drive cu litera z care va avea continutul folderului Stuff

Pentru a elimina drive-ul
Start->Run: subst z: /d

Internet slang

2008-04-25T22:59:00.006+03:00

Aici ar fi o parte din jargonul folosit in comunicatiile din lumea virtuala fie ele pe forumuri sau pe IM. Am pus si originalul in engleza deoarece pentru unele este imposibil sa le traduci mot-a-mot Daca mai cunoasteti si altele, lasati un comentariu sau trimiteti-le pe mess :)

0-9
1337 (scris in ASCII) - Cuvantul Leet, derivat de la Elite=elita, cei mai buni
2 - too=de asemenea
4 - For= pentru

A
AFAIK - As far as I know=Din cate stiu eu
AFK - Away from keyboard=Nu-s la tastatura/calculator/birou
ASAP - As soon as possible=Cat mai repede posibil
ASL - Age / sex / location = varsta/sex/locatie (good old times on mirc)
ATM - At the moment=In acest moment

B
B2B - Business to Business=Sa discutam serios
B& and/or B7- Banned = Dat afara
BBL/S - Be back later / shortly / soon = Ma intorc mai tarziu/in curand
BF - boyfriend = iubit
Blog = Jurnal electronic(chestia asta pe care scriu)
Bot = soft automat, de obicei pus sa supravegheze sau sa indexeze/caute ceva
BRB - Be right back = Ma intorc imediat
BSOD - Blue Screen of Death = Cand iti crapa windows-ul si afiseaza un ecran alabastru de eroare
BTW - By the way = Apropo

C
Crawl - Sa copii o pagina web cu toate linkurile spre/de pe ea
Crapplet - Un soft prost facut
CU - See you = Ne mai vedem
CYA - See ya = idem
Cyber (prefix) - folosit pentru a lega un alt termen de lumea calculatoarelor/Intenet
Cyberspace - realitate virtuala, Internet, World Wide Web

D
DGAF - Don't Give A ~censored~ = Putin imi pasa
DND - Do not disturb = Nu deranjati
DOA - Dead on arrival = Defect din fabrica(electronice, hardware)

E
EOF - End Of File = Sfarsitul fisierului
EOM - End of Message =Sfarsitul mesajului
EOL - End of Life = Componenta hardware, invechita, care se defecteaza
ETA - Estimated time of arrival = timp pana la sosire(util. in jocuri)

F
FAQ - Frequently Asked Question(s) = Intrebari frecvente, un fel de ajutor, ghid
Flamer - Cineva care posteaza pe forumuri atacuri personale, pentru a enerva.
FOAD - ~censored~ off and die = Lasa-ma in pace
FOAF - Friend of a friend = Prietenul unui prieten
FU - ~censored~ you = Mai e nevoie?!
FUBAR - ~censored~ up beyond all recognition / repair = din armata, distrus total, pronuntat foo-bar
FYI - For your information = Ca sa stii

G
GBTW - Get back to work = inapoi la lucru
GF - Great/good fight/girlfriend =in jocuri, bine luptat/ iubita
GFU - Good for you = bravo tie
GFY - Go ~censored~ yourself = plimba ursul
GG - Good game = in jocuri, bine jucat
GI - Google it = cauta pe google
GJ - Good job = bine lucrat, de asemenea utilizat in jocuri
Godwin's Law - cu cat un subiect este mai lung pe un forum cu atat mai mari sunt sansele ca cineva sa apara sa faca o comparatie care include nazism sau Hitler, indiferent de subiectul discutiei
Gratz - Congratulations = felicitari
GTFO - Get the ~censored~ out = Iesi afara
GTG or G2G - 'Got to go' = trebuie sa plec
GR8 - Great = grozav, super

H
HAND - Have A Nice Day = O zi faina
Handle - Nume folosit pe chat, alias, nickname
HF - Have fun = distractie placuta
Haxor or H4x0r (1337) = Hacker
Hit - O cerere catre o pagina web(tehnic), rezultatul unei cautari,
Home page - Prima pagina a unui site, index(tehnic)
HTH - Hope this / that helps = sper sa-ti fie de folos
H8 - Hate = urasc, nu-mi place

I
IDC - I don't care= Nu-mi pasa
IDK - I don't know = Nu stiu
IIRC - If I recall / remember correctly = Daca-mi aduc bine aminte
IIUC - If I understand correctly = Daca am inteles corect
IMO/IMHO/IMNSHO/IMAO - In my (humble / honest / not so humble / arrogant) opinion
Parerea mea umila(modesta)/sincera/nu chiar atat de modesta/aroganta
Information superhighway - Internet (I-way, infobahn)
IONO - I don't know = Nu stiu
IOW - In other words = Cu alte cuvinte
IRL - In real life = in viata reala
IYKWIM - If you know what I mean = Daca ma intelegi

J
Jaggy - Grafica urata, la jocuri
JK or j/k - Just kidding, or joke = Glumeam

K
k or kk - OK
KIS - Keep it simple = nu te complica
KOS - Kill on sight = omoara tot ce vezi (counter?)
KTHX - OK, thanks = bine, multumesc
KTHXBAI or KTHXBYE - OK, thanks, goodbye = Bine, mersi, pa. pentru a scurta conversatia cu cineva

L
L2P - Learn to play= Invata sa joci, in jocurile online
L8R - Later = Pe mai tarziu
Lag - O viteza slaba a conexiunii la Internet.
Lamer - Cineva care nu stie nimic, care se plange tot timpul
Leet - scris si ca l33t sau 1337 in ASCII, de elita, foarte bun
LFM - Looking for more = Vreau mai mult
LM(F)AO - Laughing my (frigging) ass off = Mor de ras
LMIRL - Let's meet in real life = Sa ne intalnim in realitate
LMK - Let me know = Sa ma anunti si pe mine
LOL - Laughing out loud, laugh out loud = Mor de ras
LTNS - Long time no see = nu ne-am vazut de mult timp
Lurker - cineva care sta pe un chat fara sa spuna ceva

M
MMORPG, MMO - Massive Multi-player Online Role Playing Game
MMOFPS - Massive Multi-player Online First Person Shooter
jocuri online, la care participa mii de jucatori simultan
MOTD - Message of the day = Mesajul zilei
MYOB - Mind your own business = Vezi-ti de treaba ta
M8 - Mate = prieten

N
NE1 - "Anyone" = Cineva
NFI - "No ~censored~ Idea"= n-am nici cea mai mica idee
Newbie, noob, or n00b - Utilizator neexperimentat
NM - (uneori scris N/M) Not much, Never mind or no message= nimic nou/lasa.
NP - No problem = nici o problema
NSFW - Not safe for work= Avertisment: nu deschide, nu citi daca mai sunt si altii de fata
NVM, NVMD, or nm - Nevermind, not much = vezi mai sus

O
O RLY - Oh really? = Serios, pe bune?
OIC - Oh, I see = Inteleg
OFN - Old ~censored~ news = Nimic nou
OMG - Oh my god = Dumnezeule!!!
OMW - On my way = Sunt pe drum/ acum lucrez la asta
OS - Operating system = Sistemul de operare
OT - Off topic = Deviat de la subiect
OTOH - On the other hand = Pe de lata parte
OTP - On the phone = La telefon

P
P2P - Peer to peer, or pay to play= conexiune intre 2 calc/ "plateste ca sa joci "-joc contra cost
PAW - Parents are watching = Parinti in zona :)
Ping - Instrument de testat reteaua; pe chat sinonim cu "esti acolo?"
PITA - Pain in the arse / ass = Un ghimpe in coaste
PLMK - Please let me know = te rog anunta-ma si pe mine
PMSL - Pissing myself laughing = Rad de nu mai pot
POS - Parent over shoulder= se uita parintii
POV - Point of view = punct de vedere
PPL - People =oameni
pr0n - porno scris gresit in mod intentionat pentru a evita filtrele
pwned - derivat de la owned=cucerit, posedat, hackuit

R
Rehi - Hello again = buna din nou
RL - Real Life= viata reala
RO(T)FL - Rolling on (the) floor laughing= ma tavalesc pe jos de ras
RO(T)FLMAO - Rolling on (the) floor laughing my ass off = idem
RO(T)FLOL - Rolling on (the) floor laughing out loud = idem
RSN - Real soon now= Din clipa in clipa
RTFM/RTM - Read the (~censored~) manual = citeste naibii manualul

S
SCNR - Sorry, could not resist = scuze, nu m-am putut abtine
sk8/sk8r - skate/skater
Smiley - emoticon
Snail mail - Posta normala
SOHF - Sense of humor failure = fara simtul umorului/ nu m-am prins
Spider - Softul din spatele unui motor de cautare
STFU - Shut the ~censored~ up = Taci odata
STFW - Search the ~censored~ web = Cauta pe net

T
TBH - To be honest = Sa fiu sincer
TG - That's great = Grozav
TGIF - Thank god it's Friday = Ce bine-i ca-i vineri
TH(N)X, TNX or TX - Thanks = Mersi
TIA - Thanks in advance = Mersi anticipat
TMI - Too much information = E prea mult de retinut
TOS - Terms of service = Termeni si conditii
TTFN - Ta ta for now =????????
TTYL - Talk to you later (TTUL, T2UL sau T2YL) = Vorbim mai tarziu
Tweedler - Cineva care-i nebun dupa calculatoare, tehnologie
TY - Thank you = Multumesc
TYT - Take your time = Nu te grabi
TYVM - Thank you very much =Multumesc mult

W
w00t, w00T = arata entuziasmul
W/ or W/O - With or without = Cu sau fara
WB - Welcome back =Bine-ai revenit
W/E - Whatever = Ma rog,
WTB - Want to buy = Vreau sa cumpar
WTF - What the ~censored~ =Ce naiba?!
WTG - Way to go =Barvo
WTH - What the hell = Ce naiba
WTS - Want to sell = Vreau sa vand
WTT - Want to trade = Vreau sa schimb
WUG - What you got? = Ce ai
WoW - World of Warcraft (joc)
WUBU2 - What (have) you been up to?= Ce ai facut?
WUU2 - What (are) you up to? =Ce vrei sa faci?
WYSIWYG - What you see is what you get = Ce vezi este ceea ce primesti
W8 - Wait = Asteapta

Chicago(10)

2008-04-20T12:19:00.002+03:00

Chicago
Un film spectacol. De obicei nu prea ma omor eu dupa musical-uri. Am vazut Moulin Rouge si Fantoma de la Opera dar nu m-au impresionat cine stie ce. Si cand spuneam musical ma gandeam la filmele acelea alb-negru, un gen care nu se mai putea recrea in zilele de azi.

Dar iata ca Chigaco a reusit (in culori evident:) ). Este un musical 100%, un adevarat show. Scenele de film efectiv sunt putine, cateva minute, restul fiind doar muzica si dans. Ah, si ce frumoase sunt: tango, step, jazz, charleston. O adevarata enciclopedie de dansuri pe baza careia se desfasoara toata actiunea filmului. Totul se leaga intr-un mod frumos, uneori subtil , alteori...mai putin subtil :)

Sa nu credeti ca subiectul filmului este neglijat. Exista unul, evident nu e cine stie ce intriga sa-ti storci creierii sa intelegi ceva. Este prezentata lumea show-biz-ului, ironizata justitia, parodiata presa si opinia publica in general.

Trebuie vazut. Nota 10

Damn captchas

2008-04-18T19:39:00.003+03:00

Folosesc destul de des serviciile de file hosting, ca utilizator free evident. Insa de cateva zile sunt destul de enervat de rapidshare mai ales de CAPTCHAS lor care a devenit o adevarata proba de acuitate vizuala.

Ca orice serviciu gratuit, pentru a preveni abuzul, se folosesc metode de protectie gen CAPTCHAS. CAPTCHAS sunt acele coduri generate sub forma de imagini distorsionate. Ele sunt ca un test, scopul lor fiind de a preveni programele informatice sa poate crea automat mii de conturi. Se presupune ca doar ochiul uman poate citi acele caractere in timp ce un script nu.

Pe scurt, CAPTCHAS sunt niste programe care creeaza un test astfel incat nici un alt program sa-l poata trece....Hmm as putea spune ca se poate aplica la multi profesori din scoala.

Partea nevazuta a Internetului

2008-04-10T20:46:00.004+03:00

Exceptand cazul in care ai trait departe de orice urma de civilizatie, probabil stii ce e aceea internetul. Chiar daca "nu ai net acasa" mai mult ca sigur ai o adresa de yahoo, ca doar toata lumea are, si ai cautat ceva pe google pentru ca toti zic ca gasesti ce vrei pe net, doar pentru a-ti pierde o gramada de timp cu niste linkuri in care nu ai gasit nimic care sa se aporpie de ce ai vrut tu.
Apoi in sfarsit te-ai hotarat "sa-ti tragi net" acasa; niste studenti platiti la negru vin si-ti dau cateva gauri in pereti(gauri care in nici un caz nu se nimeresc in locurile pe care le-ai stabilit de dinainte) si cu un vocabular plin de termeni futuristici iti infing un cablu in placa de retea si gata... in sfarsit poti sa dai dublu-click pe E-ul acela albastru care pana acum ocupa spatiu inutil pe desktop.

Stai pe mess, iti faci pagina pe hi5 si alte 10 retele, saturand mailul prietenilor tai cu invitatii si cereri de prietenie. Intri pe Youtube, dai linkuri mass pe mess, stai pe site-uri de bancuri, barfe, stiri mondene si poate chiar citesti un ziar sau iti faci un blog.

Orice utilizator obisnuit viziteaza aceste site-uri. Sunt legale, unele contin si ceva interesant si folositor si nici nut-i distrug calculatorul. Acestea pot fi considerate usa de la intrarea in spatiul virtual. Si cum nimeni nu deschide o usa doar pentru a sta in prag, utilizatorul va face pasi mai mici sau mai mari dar cu siguranta ce va descoperi va fi.. mare.
Un click curios si un mic anunt te va instiinta ca esti un potential castigator al unui premiu de 100000000000000$ sau al unei vize pe taramul fagaduintei. Inca un click si ai ajuns pe un site cam dubios, probabil din cauza caracterelor rusesti, unde afli ca pentru a-ti indeplini visul trebuie doar sa descarci un fisier. Deodata antivirusul, asta in cazul in care ai unul, incepe sa urle. Primul virus, primii nervi, prima formatare. O experienta care pe multi ii lumineaza intr-un mod pe care o sa-l tina minte mult timp de acum in colo.

Si asa se descopera adevarat dimensiune a Internetului. Unii o cauta cu tot dinadinsul facand cautari dupa termeni precum *****(cenzurat) sau mp3 download. Altii stau pe mess, hi5, myspace, facebook etc si in curand afla ca tipa de 18 ani cu care a schimbat poze e doar un intalator de 45 de ani cu niste intentii ascunse. Se spune ca toate drumurile duc la Roma, dar pe Internet.. toate linkurile duc spre locuri dubioase.

Ca un utilizator, de acuma, avansat stii sa recunosti o capcana,parolele tale vor avea 15 caractere alfa-numerice, vei evita site-urile anonime si vei renunta faimosul E si te vei orienta spre vulpita. Acum ca esti in siguranta poti explora linistit intregul ocean cibernetic. Prima parte a calatoriei include 2 etape: warez si pornografia.

In primul rand warez-ul(sau pe romaneste pirateria). Fie ca folosesti toretne, fie ca folosesti reteaua de cartier sau esti membru al unui site de gen.. tot piraterie este. Iar adevarul este acesta: faci lucruri pe care nu ai vrea sa le stie prea multa lume. Normal, e ilegal, si daca esti prins consecintele pot fi aiurea. Dar cred ca si cel mai fricos se simte in sgurant pentru ca sansele de a fi prins sunt destul de scazute. De ce? Pentru ca mai mult ca sigur faci parte dintre cei 95% de leecheri( sugatori) care iau ceea ce au nevoie si apoi pleaca. Tot continutul piratat de pe net e adus de restul de 5% care oricum nu se lasa prinsi atat de usor.

In legatura cu cel de-al doilea aspect, pornografia, nu e mult de spus. Traficul cu "naked ladies" este principala putere a internetului si fara acesta internetul nu ar fi nici jumate din cee e acum. Internet is porn, este sloganul multor surferi.

Probabil multi se gandesc la aceste 2 dimensiuni ca la ceva tabu(ok, poate prima nu, sigur toti ati descarcat macar o melodie) dar in realitate nici a doua nu e cu nimic deosebit. Pe marginea industriei pornografie s-au creat multe altele, s-au creat joburi care aparent nu au nici o legatura cu acest domeniu, s-au creat tehnologii pe care acum le folositi pentru a vedea o emisiune in direct sau un meci.

Si acum pentru ceva total diferit: lumea 1337. Asta e latura nebuna, latura creata parca de niste nebuni: chatteri, avatare ciudate, gramtica inexistenta si evident... jocuri online. Ultima da o explicatie la cum s-a format lumea aceasta: imaginati-va milioane de tocilari si bufnite de noapte stand in casa, morti de plictiseala si apoi inchipuiti-va un mediu unde sa se intalneasca si sa relationeze. Rezultatul: ZOMG, teh, n00b, rofl, brb, h4x0rz. Partea aceasta a internetului e un univesr de sine statator, cu regulile si limbajul sau. Influenta sa se observa si in alte "lumi", jargonul si greselile gramaticale tip chat gasindu-se chiar si printre temele de acasa.

Si in final ultima zona a internetului, despre care se vorbeste foarte putin. Cei care au intrat pe acest taram nu s-au mai intors, fie pentru ca au ajuns in puscarie, fie pentru ca sistemele lor nu au mai facut fata la virusi, spyware, malware si alte dracii din astea. Aceasta e partea intunecata. Pedofilie, terorism, creatori de virusi si orice alta tampenie va mai trece prin cap. Nici macar Google nu indrazneste sa intre acolo. Hackeri inraiti care-ti sparg conturile de bancare si de Paypal, si mai multi hackeri care-ti distrug sistemul si si mai multi hackeri infiltrand Nasa si Pentagonul. Ca sa repet: aceasta e partea rea, the dark side. Utilizatorii obisnuiti, pasionatii de piraterie si restul nu trebuie sa intre in aceasta lume. Exceptand cazul in care vrei sa comti un atentat sinucigas.

Cei care cred ca Internetul este doar Internet se inseala amarnic. Este mai mult de atat, si intreg sistemul, acest unives bun, nu chiar atat de bun, rau si foarte rau. nu trebuie simplificat.

Dis is teh Internet

Suportul de curs la Expertiza

2008-04-09T23:42:00.001+03:00

In caz ca credeati ca ati scapat doar cu suportul de curs de la audit :P

Expertiza

Urci sau cobori?

2008-04-07T22:45:00.002+03:00

Daca a fi mort inseamna doar a nu trai atunci multi oameni din jurul nostru ar trebui sa fie inmormantati. Oameni care exista de pe o zi pe alta, ca o nava naufragiata pe marea vietii, fara carma, loviti de circumstante, controlati de situatii.

In viata ori urci ori cobori. Nu exista cale de mijloc. Prea des ne pierdem increderea in viitor si puetrea noastra de a depasi situatia prezenta. Riscul in acest caz este ca in loc sa ne straduim ca sa ne cream viitorul pe care ni-l dorim, ne resemnam sa acceptam orice ni se ofera.

Principala diferenta intre cei care urca si cei care coboara este felul cum gandesc si actioneaza.

Cel care urca are o viziune clara asupra viitorului si un scop bine definit pentru care traieste. Cel care coboara accepta ce i se ofera:"Cu ce folos?Oricum nu pot schimba ceva" si traieste de pe o zi pe alta fara a avea un alt scop decat de a veni un weekend.

Cel care urca spune:"Sunt capabil, voi incerca, pot sa o fac, vreau sa o fac, s-ar putea sa fie greu dar nu e imposibil". Cel care coboara spune: "La varsta mea...., nu ma descurc, nu ma obosesc, trebuie sa o fac dar de fapt nu vreau sa o fac, nu e imposibil dar e destul de greu".

Cei care urca stiu ce vor si se straduiesc sa obtina. Cei care coboara stiu ce nu vor si se plang de aceasta!

Cineva care urca isi stie posibilitatile si resursele si le foloseste la maximum. Cineva care coboara se concentreaza asupra sanselor irosite"ar fi trebuit, daca as fi.." si nu poate vedea sansele care i se ofera acum.

Unul care urca e condus de imaginatie. unul care coboara e controlat de memorie.

"Urcatorul" realiyeaza ca nu poate schimba trecutul, dar poate influenta viitorul. "Coboratorul" se plange de trecut si se resemneaza in fata viitorului.

Cel care urca isi foloseste inteligenta pentru a-si da seama cum poate fi de folos. Cel care coboara isi foloseste inteligenta pentru a se convinge ca nu poate fi de folos.

Scopul vietii este sa o traiesti, sa devii ceea ce esti capabil sa devii, sa urci si sa cresti in mod constant. Viitorul nu este decat un set de posibilitati, este in puterea noastra sa o alegem pe cea care o vrem si sa muncim sa ajungem acolo. Trebuie sa alegi sa urci. Trebuie sa alegi sa iei cat mai mult din viata. deci intrebarea este: Vei urca sau vei cobora?

Cum sa inchizi automat XP-ul

2008-03-30T18:50:00.003+03:00

Mi s-a intamplat de cateva ori sa fiu in situatia de a lasa calculatorul deschis iar eu sa plec de acasa. Sau uneori vrei sa se inchida la sfarsitul unui film(fara sa ai un TV Tuner cu telecomanda). Exista destule programe care fac acest lucru, unele chiar si gratis. Dar tot timpul am vrut sa reduc la maxim numarul de programe instalate(I'm a clean freak :D ). Astfel am aflat ca insusi windowsul are functiile necesare.
Long story short, ca sa iti inchizi calculatorul la o anumita ora:
Start->Run: at 23:20 shutdown -s -f -t 30;
Explicatii:
at xx:yy-> ora la care sa se inchida
-s -> parametrul asta il inchide (-r pentru un restart si -h pt hybernate)
-f -> vine de la "force" si forteaza programele care sunt deschise in acel moment sa se inchida( e necesar pentru ca de exemplu un program de torente lasat deschis mult timp sa se blocheze)
-t x[optional] ->va prelungi ora de indhidere cu inca "x" secunde. Astfel la ora specificata la parametrul "at" va aparea o ferestra de atentionare. In cazul in care se reia lucrul la calulator, comnada este tot in background, utilizatorul nestiind ca sistemul se va inchide la o anumita ora. Astfel se va fi atentionat si va avea timp sa salveze. de asemenea comanda poate fi revocata prin
Start->Run: shutdown -a

Mountains

2008-03-09T23:31:00.002+02:00

Flying over the mountains

Video

Suportul de la Control 2

2008-03-06T19:33:00.002+02:00

Iar aici e suportul de curs de la Control.

Primit de la Marius(si apoi de la Cami:D )

Rezultatele sesiunii

2008-03-06T19:20:00.003+02:00

Poze facute de Cami D.

Grupa 1
Grupa 2
Grupa 3

Daca nu puteti vedea pozele inseamna ca e cazut serverul(se intampla cam ds in ultima vreme :( ), incercati mai tarziu.

orarul

2008-02-24T13:34:00.003+02:00

Deci asa arata orarul azi (adica 27.02) la ora 12.
Orarul

2008-02-24T11:05:00.001+02:00

I think I'm love with hippos

2008-02-24T10:58:00.001+02:00

Tare de tot remixul...

Prison Break

2008-02-23T21:58:00.002+02:00

E simplu, Prison Break este unul din cele mai bune seriale de actiune. Daca iti place genul, sunt sanse ridicate sa devii dependent de el de la primul episod. Asta pentru ca in fiecare episod se intampla ceva, ceva care nici macar nu-ti trecea prin cap si care o sa te tina cu sufletul la gura. Problemele care apar pe parcursul... evadarii si cum se rezolva e ingenios, genial. E adevarat ca uneori parca se exagereaza, gandindu-te ca e imposibil sa se intample atatea si un singur om sa aiba solutia la toate. Din fericire serialul nu este extrem de lung.

A fost facut in 3 sezoane fiecare cu cate 22 de episoade dar ultimul a fost incheiat la episodul 13 din cauza grevei scenaristilor. Probabil ca e mai bine asa pentru ca oricum era aproape similar cu primul sezon, doar inchisoarea se schimba :)

Nu e un serial din care sa spui ca inveti ceva, nu are nici o filozofie de viata. Este exact 100% actiune si suspans. Dar o actiune cladita pe o intriga desteapta, cu un ritm alert, intorsaturi neasteptate si finaluri si mai neasteptate.

Nota 10.

Pisicute pufoase

2008-02-20T20:44:00.001+02:00

http://youtube.com/watch?v=6AABXojwwSE

Awake

2008-02-18T23:53:00.004+02:00

Awake
Voi fi direct. E cel mai "de amator" film pe care l-am vazut vreodata. Banuiesc ca nici nu putea fi altfel din moment ce e primul film al lui Jony Harold (as fi vrut sa stiu asta inainte sa ma fi uitat la el).
Ca sa incepem cu partile bune, care de fapt e doar una. Ideea e super. M-a dus imediat cu gandul la Eternal Sunshine of the Spotless Mind care mi-a placut enorm si e un film foarte bun. O bila alba ca s-a inspirat de acolo fiind in acelasi timp si original. Intriga e buna cu o intorsatura neasteptata spre final. Tensiunea e construita ok, nici cine stie ce deosebit dar nici slab, destul sa te fi tinut captivat daca restul filmului nu ar fi fost dezastru

Pentru ca degeaba ai ideea daca in practica o dai in bara la greu. Se pare ca regizorul s-a ambitionat prea tare pe undeva pe la mijlocul filmului si s-a gandit sa schimbe dintr-odata totul. Filmul incepe frumos in stil hollywood cu diverse personaje, locatii etc. Apoi cam de la jumate o trece dintr-o data spre o tenta de teatru; pun pariu ca a vrut sa copie Dogville (acela e un film reprezentand o piesa de teatru, totul se petrece pe o scena cu vreo 10 personaje, se renunta chiar si la elemente de decor pentru a "pune reflectorul" doar pe personaje si in final pentru a amplifica ipocrizia, monstruozitatea si perversitatea lor). Daca s-ar fi dorit acelasi efect, ar fi trebuit sa inceapa direct asa. Pentru ca la cum a iesit nu te poti intreba decat WTF? De ce la o operatie pe cord al personajului principal participa doar 3 persoane in timp ce la inceputul filmului ni s-au "prezentat" multe altele care nu aveau nici o relevanta?! De ce se incepe cu un numar de detalii pentru ca apoi sa se renunte la toate?

Muzica nici ea nu e grozava. Pe alocuri e destul de enervanta. Se vrea a fi ceva care sa te indemne sa meditezi la "nemurirea sufletului" dar din pacate uneori nu e destul de subtila pentru asa ceva asa ca devine iritanta.

Dupa cum ziceam filmul poate fi caracterizat intr-un singur cuvant prin amatorism. Elementele care probabil i-au fost predate d-lui Harold la scoala de film sunt atat de evidente:
- inceputul "din mijloc". Astfel primele cadre sunt de fapt de pe undeva de la mijlocul timeline-ului incercand sa te faca curios. Daca ar fi inceput cu moartea vre-unei personalitati sau cineva cunoscut despre care sa am habar probabil ar fi functionat dar asa sa vad un doctor declarand decesul cuiva necunoscut nu e cu nimic deosebit. Un om normal, o moarte normala, care-i treaba?
- prea multe. vrea sa dezvolte prea multe personaje si nu reuseste sa aprofundeze pe nici unul. Exista personajul principal, iubita lui, mama lui, doctorul lui. La toate le creeaza cate o masca, nimeni nu este ceea ce pare, toti au cate un trecut dubios sau in cel mai bun caz incert iar destinele lor se amesteca ca intr-o farfurie de spaghetti.
- se pare ca regizorul nu are incredere in inteligenta noastra si vrea sa ne explice ca la copii mici de ce a pus acest nume filmului asa ca il incheie printr-un discurs care se doreste a fi filozofic dar e de 2 bani. Total inutil
- stiu ca la ora i-au spus ca in orice film (si de fapt in orice opera fie ea teatru, carte etc) e bine ca finalul sa fie o "oglinda" a inceputului, sa se completeze, sa formeze un cerc care sa se inchida frumos si elegant. Cuvantul cheie este elegant si nu prin cuvinte... brute, o voce a naratorului care sa-mi puna in evidenta simetria.

Dupa cum ziceam, un film facut de un scolar care stie ingredientele unui film de succes dar mai are de lucrat la modul de preparare

In final nota 5, pentru idee si cele 10 minute de tensiune.

Sf Valentin

2008-02-14T13:44:00.003+02:00

Pentru toti indragostitii...

Happy Valentine's Day

2008-02-11T00:11:00.000+02:00

A trecut si ziua mea. A fost frumos, o mica iesire in oras urmata de o mica-plimbare in aer liber ca sa dam afara fumul din plamani. Desi nu sunt fumator uneori ajung sa respir la fel de mult fum ca unul inrait. Teoretic localurile, sau cum se spun acum pub-urile sunt obligate sa aiba zone separate pentru fumatori si pentru nefumatori. Ok, ca sa nu fiu rau.. chestia asta s-a pus si in practica doar ca intr-un mod tipic romanesc. Adica din spatiul initial 95% e destinat fumatorilor restul fiind pentru cei care nu impartasesc acest viciu. Am vazut cazuri si mai frumoase cand cei care vroiau sa-si mentina plamanii curati trebuiau sa se inghesuie in vre-o fost debara sau WC de 6 metri patrati.
Pe langa faptul ca chestia asta e total discriminatorie prin raportul de spatiu destinat fumatorilor-nefumatorilor, cei din urma capata imaginea unor oameni marginalizati, izolati, inchisi intr-o camaruta ca si cum ar fi purtatori de virusi letali.
Se pare ca orice schimbare care ar veni din afara, oricat de buna ar fi ea, la noi la romani are un efect mult intarziat si diminuat probabil datorita faptului ca se propaga intr-un mediu de mediocritate, prostie si snobism.

Have a nice day,
Alex

Rezultate Conta aprofundata

2008-02-08T20:29:00.000+02:00

Ok.. deci au votat 11 persoane. Felicitari lor...li s-a dat ocazia sa-si spuna o parere si au facut-o.
Deci 8 au zis NU, respectiv 72% si 3 DA adica 28 % Sunt sigur ca procentele astea nu-s deloc reprezentative...poate data viitoare nu?

Ce este iubirea

2008-02-08T20:23:00.002+02:00

Un clip experimental. Se apropie de ce intentionam eu... dar mai sunt cateva chestii de lucrat la el. Cirque du Soleil - Meditation

Descarca-l full aici

Iar noaptea

2008-02-08T20:20:00.001+02:00

Plus cateva efecte faine la sfarsit. Take That-Rule the world

Night Scenes

Iarna

2008-02-08T20:13:00.001+02:00

La momentul respectiv venisera si pe la noi troienile. Am schimbat formatul intr-un frumos si mai mare executabil.

Winter Scenes

UK

2008-02-08T20:09:00.000+02:00

United Kingdom, Great Britain, England... stiu ca nu-s acelasi lucru dar ati prins ideea. Milli Vanilli- Miss you

England

P.S. Imi place la nebunie melodia

Exam debriefing

2008-02-07T22:58:00.000+02:00

Azi.. examen la control financiar. Well, am cam ratat tinta... Un subiect l-am priceput tottal aiurea si implicit am scris.. total aiurea. Asa ca au mai ramas 4 de evaluat si din alea doar de unul sunt cat de cat sigur.
E pe muchie, sper sa ina cont si de notele de la referate, prezente...
o sa dau drumul la cateva episoade din Grey's Anatomy.. just to chill out a bit

A bad day

2008-02-02T22:10:00.000+02:00

Nu poti sa zici ca ai avut o zi grea daca nu faci ca ei..

A bad day...

My blog....

2008-02-02T13:38:00.000+02:00

Blogul meu... Primul post oficial...

Ce sa scriu? Ma uit pe prima postare a mea din pagina personala Yahoo, 21 Decembrie 2005. Au urmat apoi altele.. imprastiate pe unde am apucat, yahoo, hi5, site-uri, forumuri. Asa ca m-am decis in sfarsit sa pun totul intr-un loc si la dispozitia tuturor.
Zis.. dar mai greu de facut. Incepe cautarea unui hosting...

Prima optiune: bravenet.com unde avem cont de mai demult: ofera site-uri, o gramada de unelte, sabloane.. toate gratis. Dar binenteles era o smecherie... si anume ca toate paginile erau pline de reclame. Cum ar veni jumate pagina mea, jumate a lor cu reclame. Next...

Optiunea nr 2: wordpress.com. In primul rand pentru ca vazusem o gramada de bloguri de la ei si ca gaseam template-uri frumoase mai peste tot. Dar( si aici era un dar) poti folosi template-ul tau doar daca platesti gazduire. Varianta gratis iti ofera ceva sablonuri, doar cateva mai decente pe care le aleg toti. Pentru ce sa-mi fac un blog care sa arate cu inca alte 1,5 milioane?!?! Next...

Si o a 3-a varianta si sper ca cea finala: blogger.com. Serviciu oferit de google. te inscrii la el ai Google la pachet: google mail, google video, google talk etc. Ca servicii aditionale nu ofera cine stie ce.. sau cel putin nu-mi dau seama inca. Singura chestie utila sunt sondajele pe care ti le poti pune pe blog. Si ca iti poti incarca fisierele audio/video/photo la ei fara sa-ti faci cont in alta parte. Dar partea cea mai frumoasa: ai acces nelimitat la codul paginii: asa ca daca te pricepi putin la HTML/CSS iti poti face pagina cum vrei tu. Deocamdata am aplicat doar cateva chestii legat de marime. Nu-mi placea coloana de postare ca era ingusta. Astefl ca un post mai lung (cum probabil va fi acesta) arata ca o poezie. Am latit-o putin ducand toata pagina la 1024 px. Probabil cei cu monitoare mici la rezolutii de 800x600 vad ciudat pagina, imi pare rau... dar nu pot sa impac pe toata lumea.
Vad ca sunt pe net si o multime de coduri java care adauga o gramda de smecherii la pagina asa ca sper sa o fac mai interesanta.

Enjoy reading

Notele de la aprofundata

2008-02-01T19:04:00.001+02:00

Grupa I
Grupa II
Grupa III

faceti click pe linkuri si apoi pe preview ca sa vedeti toata poza.

In partea dreapta este si un mic sondaj. raspunsurile sunt anonime ;)

Notele de la UE si Proiecte Economice

2008-01-30T20:58:00.000+02:00

Aici sunt notele de la UE si Proiecte Economice.
Felicitari celor care au luat 10 !!!